Copilu’ vrea pisică. Bărbatu’ nu. Sfaturi?

Sophie vrea o pisicuță, să aibă și ea o prietenă micuță cu care să se joace. Îi pot înțelege dorința, eu însămi am crescut cu animale. Bine, ce-i drept, primii șapte ani i-am petrecut la bunici, la curte. Dar și mai apoi am avut cățel, mi mulți chiar. Mița a fost sufletul meu, era o cățelușă neagră, creață, o corcitură foarte afectuoasă care mă iubea la fel de tare cum o iubeam și eu. Cu ea vorbeam tot ce se poate vorbi pe lumea asta și ea mă privea mereu cu ochi intelegenți, mi se părea că mă înțelege și puteam să jur că îmi și zâmbește în timp ce mă asculta cum îndrugam verzi și uscate. În clasa a II-a, când mi-a plăcut de primul băiat ea a fost prima care a știut. Și singura de fapt.

Mă rog, nu mă mai lungesc cu povestea mea, cert e că înțeleg foarte bine dorința copilei de a avea și ea o prietenă mică. Nu vrea cățel, vrea pisică. Și bine că vrea pisică, mi se pare mie că pisica este mai self-sufficient, așa, deci ar fi mai ok și pentru mine. Am un copil mic, trei joburi, deci nu știu în ce măsură aș avea timpul necesar pentru un cățel. Mi-ar fi milă de el sărăcuțul. Pisicia e mai descurcăreață și afecțiune va avea din plin de la Sophie, nu mă îndoiesc nicio clipă de asta.

Acum recunosc, mă gândesc și eu la păr peste tot, am mai avut pisică, la miros. Înțeleg că mai nou există nisip pentru litieră care absoarbe și mirosurile, deci asta ar cam fi rezolvată. Mă gândesc unde pun litiera, stăm într-un apartament cu doua camere, iar balconul ar fi o variantă pentru vara, pentru iarnă clar nu. Poate baia, dacă nisipul chiar absoarbe mirosul, așa cum am înțeles.

Dincolo de lucrurile astea, nu știu ce mă fac cu bărbatul. ”Ai înnebunit? Pisică ne mai trebuie nouă? Pe bune, glumești, nu?”

Ei bine, nu glumesc.  Așadar, chiar îmi doresc ca Sophie anul ăsta, de ziua ei, să primească o pisicuță. Deci mai am cam o lună la dispoziție. În timpul ăsta aș vrea să știu tot ce ar trebui să știu despre o pisicuță într-un apartament cu două camere, cu copil de trei ani, mamă cu trei joburi și tată care crede că nevastă-sa a înnebunit. Și poate chiar am înnebunit. Voi ce credeți? Aveți pisică și copil mic?

Mi-aș dori în primul rând o pisicuță blândă. Asta este cel mai important criteriu, am avut și experiențe neplăcute în copilărie, nu aș vrea să stau cu frică. Nu știu ce rasă e mai blândă, dar eu mi-o doresc pe cea mai blândă. Și apoi aș mai vrea să aibă și părul scurt, dacă se poate. Mă ajutați cu ceva sfaturi? Există rasa asta foarte blândă și cu părul scurt? De ce ar trebui să țin cont când caut o pisicuță pentru copil? Ce ar trebui să știu?

9 comentarii la „Copilu’ vrea pisică. Bărbatu’ nu. Sfaturi?

  • 19 aprilie 2016 la 10:07
    Permalink

    Buna dimineata! Ca rasa de pisici va recomand British Shorthair, le cade mai putin parul, sau puteti adopta una, iar in perioada de naparlire o puteti tunde. In privinta mirosului de la litiera nu trebuie sa va faceti griji atata timp cat nisipul este curatat zilnic,eu tin litiera in baie si chiar nu miroase, cand nisipul incepe sa miroasa atunci puteti schimba nisipul si dezinfectati litiera. Eu va recomand sa ii cumparati un sisal sa isi ascuta unghiile ca altfel si le va ascuti pe canapea, scaune etc.

    Răspunde
    • 19 aprilie 2016 la 10:10
      Permalink

      Am cautat acum British Shorthair, e simpatica foc. Multumesc. Sper doar ca cu ghearele ei proaspat ascutite sa nu avem probleme. Sper sa nu o zgarie pe Sophie, de-asta imi doresc atat de tare o pisicuta blanda.

      Răspunde
      • 19 aprilie 2016 la 13:55
        Permalink

        Nu veti avea probleme deloc e o rasa blanda, ghearele le puteti taia singura cam la doua trei saptamani, se gasesc clesti speciali pt. asta, sau la veterinar. Puteti sa va uitati la British Shorthair Silver Shaded e o rasa superba. Daca va hotarati sa luati pisica de rasa eu va recomand sa o luati din crescatorie autorizata, cele din pet shop-uri sau vanzatori de pe internet majoritatea sunt bolnave si multe nu traiesc.

        Răspunde
        • 19 aprilie 2016 la 13:58
          Permalink

          Multumesc tare mult. Chiar asta a fost primul instinct, sa caut pe internet 😀

          Răspunde
          • 19 aprilie 2016 la 14:18
            Permalink

            Cu placere! Eu pe ale mele le-am cumparat de la Chisinau am avut doua, acum am ramas cu una, sotul nu a vrut deloc pe pisica in casa dar mi-a cumparat-o,a fost un motanel, dar dupa ce l-a adus acasa si-a dat seama ca este foarte frumos ca un suflet nevinovat sa iti ofere dragoste neconditionata. A doua pisicuta a cumparat-o fara sa ii cer eu, fetita,trebuia „copilul” sa se joace cu cineva sa nu se plictiseasca. Am suferit cumplit amandoi cand s-a imbolnavit si nu am reusit sa il salvam. Tocmai de aceia v-am recomandat din tot sufletul aceasta rasa.

  • 19 aprilie 2016 la 18:37
    Permalink

    Buna!Noi avem doi caini,patru pisici si o fetita de trei luni.Se poate coabita astfel! 🙂
    Avem litiera in baie si pe hol la mansarda,le curatam de doua ori pe zi si nu miroase deloc.Iti recomand ca o data pe saptamana sa arunci tot nisipul din ladita si sa o speli cu Domestos,pentru siguranta.
    Un privinta blandetii…nu exista rasa care sa o garanteze.Daca alegi un puiut sunt sanse sa zgarie sau sa muste din joaca,deci eu recomand adoptia unei pisici adulte.Inca un aspect,motanii adulti necastrati marcheaza…mirosul e oribil! Deci ai grija si la asta.
    Iar cel mai important aspect: copilul trebuie instruit cum sa se comporte cu pisica,un animal,oricat de docil,va reactiona daca e tras de coada,de urechi etc.
    In privinta parului,asta se rezolva prin periaj,desi sunt mituri povestile cu inhalatul firelor de par.
    Iti recomand sa iei legatura cu grupul local de protectia animalelor ( grupuri de voluntari,fiecare judet are grup pe facebook) si sigur vei gasi o solutie pentru familia ta.
    Succes!

    Răspunde
    • 19 aprilie 2016 la 22:50
      Permalink

      Multumesc! Da, sa stii ca m-am gandit si eu daca nu cumva ar fi mai bine sa luam o pisica adulta, dar ma gandeam eu, necunoscatoare fiind, ca am sanse mai mari sa fie pisicuta blanda daca o crestem noi. Acum ca imi spui si tu asta, chiar iau in calcul varianta de a lua o pisica adulta

      Răspunde
  • 19 aprilie 2016 la 22:22
    Permalink

    Eu am avut o pisicuta gasita mic puiut, in scara blocului, foarte iubitoare si fertila, cum am observat dupa aproape un an ;)) Iar in legatura cu litiera, cumparam nisip special si mirosul persista cam cum e si dupa noi, intelegeti voi.. se strangeau gramajoare cu „nevoile ” ei pe care le luam cu o paleta speciala pt asta, si la cateva zile schimbat tot nisipul. Foarte ok cu pisica, pacat ca mi-a disparut cand isi facea plimbarile zilnice pe afara…

    Răspunde
    • 19 aprilie 2016 la 22:51
      Permalink

      La noi ar fi mai complicat cu plimbari zilnice, stam la etajul 9

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *