Ce înseamnă de fapt iubire necondiționată față de copil | VIDEO

V-am spus că merg la un seminar organizat de Social Moms a cărui temă este autonomia copilului sau cum să spui ”Da”. Este al doilea la care am participat și deja mă simt o mamă mai bună. Pentru că, nu-i așa, acesta este scopul nostru – să devenim mame mai bune pentru copiii noștri, să-i ajutăm să crească sănătos din toate punctele de vedere, să le oferim libertatea să se dezvolte și să-și dezvolte personalitatea.

Așa cum v-am spus și data trecută, atmosfera a fost una minunată, deja iubesc evenimentele organizate de Social Moms, puteți merge cu încredere dacă nu ați făcut-o până acum. Copiii s-au jucat în voie, când, cum și unde au vrut ei. Glumele și voia bună s-au împletit de minune cu informațiile prețioase oferite de Otilia Mantelers – care este mama a trei copii ea însăși, și care în ciuda faptului că este un specialist în parenting are o atitudine caldă și modestă, e o persoană minunată și un adevărat profesionist – și de Crina Coliban, despre care v-am mai spus, este o persoană foarte energică și reușește să sublinieze greșelile pe care le facem în alimentația copiilor noștri într-un mod pe cât de amuzant, pe atât de eficient. Despre o parte din învățămintele Crinei v-am mai povestit aici – Diversificarea alimentației bebelușului, sfaturi de la specialiști | FOTO –, dar a fost o plăcere să o ascult și de data asta, cred că oricât de mult aș asculat-o, de fiecare dată voi mai învăța ceva de la ea. Voi posta un articol separat despre asta.

Dragostea necondiționată față de copil

Otilia Mantelers mi-a confirmat încă o dată multe din teoriile mele și asta mi-a dat încredere că, deși nu sunt nici pe departe vreo specialistă, instinctul de mamă mă îndrumă în direcția bună.  Noi toți spunem că ne iubim copiii necondiționat, pentru că așa și este, dar de prea multe ori nu reușim să le arătăm acest lucru micuților, ba dimpotrivă le arătăm exact opusul. Chiar dacă nu a zis-o cu cuvintele astea, regula de bază este cea pe care am identificat-o și eu –  pune-te în locul copilului în orice situație.

Pentru ca ei să perceapă faptul că îi iubim necondiționat trebuie să îi acceptăm așa cum sunt, mai ales atunci când nu ne place deloc ce fac sau cum reacționează. Să le acceptăm emoțiile. Și e foarte ușor să le acceptăm emoțiile pozitive – bucuria, râsetele lor, veselia molipsitoare- însă situația e complet diferită atunci când vorbim de emoțiile negative – crizele de plâns, crizele de furie, urlete, refuzurile, respingerea.

Copiii au nevoie de confirmări

Ce mi-a plăcut enorm la Oltilia a fost faptul că nu a dat sfaturi teoretice, astea le găsim peste tot, ci exemple din viața ei de mamă.

Un exemplu a fost încercarea fetiței ei, pe când avea doi ani, de a face un puzzle, care, desigur, nu-i ieșea. Normal că primul instinct al tău, ca părinte este acela să ajuți copilul, să-i arăți unde trebuie pusă piesa aia care îi dă atâta bătaie de cap. Dar făcând asta nu îl ajuți să evolueze, nu îl încurajezi să fie autonom, ci îi demonstrezi că nu se descurcă fără ajutorul tău. Este perfect normal să-l lăsăm să greșească.

Așadar îl lași să încerce și la un moment dat se va enerva că nu îi iese. Dacă și atunci vei pune tu piesa, frustrarea lui va fi și mai mare, va arunca cu toate piesele. În schimb, dacă stai lângă el, la înălțimea lui și îi spui că îi înțelegi furia și frustrarea – ”e mai greu puzzle-ul ăsta, știu, așa este, de-asta nu îți iese. Înțeleg că te-a supărat. Dar hai să ne mai uităm, să ne gândim cum ar trebui”- copilul nu se va simți neputincios pentru că tu, părinte îi confirmi că nu el este de vină. Iar el va continua să încerce până va reuși.

Timpul special cu copilul

Din păcate, în nebunia și alergătura zilelor noastre, timpul alocat 100% copilului este destul de limitat. Dar așa limitat cum este trebuie să știm ce înseamnă timp special cu copilul. Otilia spune că este timp în care spui ”Da” copilului și la lucrurile în care în mod normal nu ai spune da.

Îți aloci timp, când poți tu și cât poți tu – 15-30 de minute, dar să fie 100% timp pentru copil. Nu cu telefon, nu cu gândul la probleme și treburi, nu cu nervii acumulați până în momentul respectiv.  Acest timp special trebuie să fie cu fiecare copil în parte, dacă avem mai mulți. Nu e musai în aceeași zi, dar să ne asigurăm că le oferim tuturor timpul special. În acest timp spune ”DA”. Întreabă-l ce vrea și fii de acord, acceptă provocarea. La început copilul îți va cere numai lucruri pe care i le oferi cu restricții sau pe care i le interzici. Dar gândește-te că noi toți avem nevoie de astfel de refulări. Iar dacă îl ajuți astfel să scape de frustrări, cu timpul copilul nu-ți va mai cere lucruri restricționate, tocmai pentru că atracția și curiozitatea față de acele lucruri nu va mai fi nici pe departe aceeași. Dacă nu ești de acord cu asta, gândește-te la un lucru. La un moment dat tot va încerca multe dintre lucrurile pe care i le interzici, nu vrei să o facă mai bine în prezența ta?

Terapia prin joc

Joacă-te cu el, dar așa cum vrea el. Chiar dacă îți va cere lucruri care ți se par nebunești, copilul așa se descarcă de frustrări, de frici, de furie, de toate energiile pe care nu le poate descărca altfel.  Așa vei afla lucruri pe care nu le știi despre el, despre timpul în care nu ești lângă el.

Și aici au fost niște exemple care mi-au dat de gândit, pentru că fără doar și poate eu aș fi reacționat greșit sau așa cum aș fi avut primul impuls. Dintre exemplele amintite, eu vi-l voi spune pe cel extrem, asta nu înseamnă că așa vor alege toți copiii atunci când le spui că te vei juca exact așa cum vor ei.

Copilul, care este deja la grădiniță, îi spune mamei că vrea să se joace de-a bătaia. Mai exact mama să se prefacă, în joacă desigur, că îl bate pe copil. Nebunie curată, nu? Primul meu instinct ar fi să spun nu, noi nu facem niciodată așa ceva, noi nu ne batem, ne jucăm și ne iubim. Pentru că așa este.

Ei bine, aș greși. Acesta este modul în care copilul îți spune că a trecut prin situația asta și nu a știut cum să facă față. Vrea să repete experiența cu tine, cu mama lui în care are încredere, pentru ca data viitoare să gestioneze mai bine situația.

Copiii nu știu să se așeze la masa de discuții, să îți povestească problemele lor, ei îți vor arăta și îți vor dezvălui necazurile lor așa cum știu ei. Prin joc. Chiar și printr-unul nebunesc de-a dreptul.

Susține copilul necondiționat

Ideea asta este greu de acceptat dacă nu te pui în pielea copilului. Cum adică să-l susțin dacă el greșește? Păi nu îl încurajez să facă prostii? Răspunsul este: nu, îi arăți că îi ești alături, că poate veni la tine atunci când are probleme, chiar dacă a făcut ceva greșit. În caz contrar el se va închide în el cu tot cu problemele lui, iar energia negativă va ieși la suprafață când nu te aștepți, fără să înțelegi nimic din ce se întâmplă cu copilul tău.

”Dacă vrei să faci pe arbitrul vei greși oricum ai proceda. Copilul va fi și mai furios”, spune Otilia și are perfectă dreptate.

Sună poate ciudat, dar așa este. Gândiți-vă că veniți plini de nervi de la muncă, din cauza nenorocitului de șef care iarăși v-a făcut ziua un coșmar. Că nu ați terminat terminat treaba la timp, că dacă ați terminat-o la timp oricum nu a fost prea bine făcută, că orice ați fi făcut oricum e nemulțumit. Deci ajungeți acasă la un pas de a exploda. Vă întreabă soțul ce aveți. Și îi spuneți despre cât de tare a putut să vă enerveze șeful. Imaginați-vă că soțul încearcă să facă pe arbitrul, să caute adevărul. Să spună ”draga mea, nu mai fi nervoasă, știi că și tu ești tare în gură și organizarea nu e chiar punctul tău forte”.

Ce-i veți spune soțului? Probabil ceva de genul: ”Ia mai lasă-mă, mă, în pace și tu” și pleci și mai nervoasă. Sau ”nu mă înțelegi, eu îți spun că m-a scos din minți și tu îmi ții teorie”. Și dacă are dreptate, poate chiar ești tare în gură și poate chiar nu este organizarea punctul tău forte, vrei ca de la soțul tău să auzi ceva de genul ”ce mizerabil, nu are ce căuta în funcția aia”. Asta e lucrul care te-ar ajuta să te descarci de nervi, care te-ar ajuta să te simți mai bine.

Așadar, și copilul are nevoie de susținere, chiar și atunci când greșește. Vine la tine ca să fie auzit, ca să fie înțeles, vrea să știe că îl susții și că poate găsi un refugiu în tine. Degeaba îi ții atunci teorie, degeaba încerci să-l educi atunci când el esta deja nervos, furios, supărat. Tot ce îi transmitem este că nu îl înțelegem, că nu-i suntem alături. Vom avea grijă mai târziu să-i explicăm cum e bine și cum nu e bine, dar când e momentul prielnic, când nu mai este furios sau frustrat.

Cum alungi fricile copilului

E normal să avem frici și temeri. Copiii au și noi avem. Dar există o cale să le învingem, cel puțin pe cele mai multe dintre ele. Exemplul Otiliei a fost unul cu broaștele, în care copilul ei aplica cu ea aceleași tehnici pe care ea le aplică cu el. Și anume:

-Mami, cât de mare este frica ta?
-De aici și până la cer!
-Și cât de mică vrei să o faci?
-Până la brâu.
-Bine, închide ochii și pune un deget pe broască. Vezi, nu se întâmplă nimic. Acum eu ți-o pun în mână. Vezi, nu se întâmplă nimic. Acum poți deschide ochii. Vezi, nu s-a întâmplat nimic.
Asta este tehnica pe care copilul a învățat-o de la mamă.

Ce cred eu că înseamnă asta teoretic, fără a avea pretenția că-s vreo experiență sunt următoarele:

1. Îți descoperi și recunoști frica, o conștientizezi.
2. Îți dorești să scapi de ea
3. Iei contact cu obiectul fricii, musai treptat, oferindu-ți-se siguranța că nu se va întâmpla nimic.
4. Realizezi că nu se întâmplă nimic de fapt, că frica nu are un motiv real.

Este nevoie și de NU

Copiii au nevoie și de limite. Să spunem Da pentru a avea un copil liber, nu înseamnă că îl vom lăsa să bage degetele în priză, că așa va realiza el că nu este bine să facă asta. Sunt reguli care țin de siguranță, sunt momente în care el însuși nu se simte bine cu comportamentul lui și își dorește să fie oprit. Totul trebuie făcut însă cu înțelegere și cu gândul că este copilul nostru pe care îl iubim cu bune și cu rele.

Concluzia mea este aceeași ca mereu. Empatia și dragostea necondiționată sunt soluția pentru toate situațiile aparent fără soluție.

 

Dacă vreți să fiți și voi la curent cu evenimentele organizate de Social Moms, puteți da un like paginii de Facebook aici sau pe site aici