”Mai educați dracului copiii. Niște golani creșteți!”

Nu sunt deloc genul care încearcă să-și impună ideile și convingerile. Chiar nu. Sunt conștientă că noi, oamenii, suntem foarte diferiți unii de ceilalți, gândim diferit, avem valori diferite, reacționăm diferit, simțim diferit. Motiv pentru care nu mă supăr atunci când cineva nu e de acord cu mine, chiar dacă sunt convinsă că am dreptate. În plus, așa cum am spus mereu, chiar mă bucur când cineva mă contrazice cu argumente, de multe ori am de învățat din asta. Spun toate astea pentru că, așa gândind, nu mi-am imaginat că voi ajunge vreodată să mă cert cu cineva în parc sau la locul de joacă.  Și nici nu mi-ar fi trecut prin cap că aș putea fi înjurată. Ei bine, mi s-a întâmplat și asta.

Eram cu Sophie la leagăn. Mai nou stă cu orele pentru că a învățat să se dea singură în leagăn și se dă așa de tare că eu una am inima cât un purice. În fine… cum stăteam noi așa, niște băieți, o idee mai măricei, de vreo 7 ani, poate 8, se jucau de mama focului cu mingea. Și ”trăgeau la poartă”. Poarta în cazul ăsta era de fapt gardul parcului. (Later edit: adică atunci când cel numit portar nu reușea să blocheze mingea, ea ajungea în gard)

Da, făceau gălăgie, nu zic nu. Dar serios acum, erau niște copii ieșiți la joacă. Ar fi trebuit să se joace pe mute? Păi dacă nici afară nu se pot juca în voie, atunci unde? Între pereții aia înguști ai apartamentelor noastre? Buuun…

În timpul ăsta, două… să le zicem doamne, aranjate și coafate, treceau prin fața parcului, una dintre ele avea un cățel și vorbea la telefon. Cățel care, by the way, își făcea nevoile lângă parcul cu locuri de joacă, deși imediat lângă era un parc amenajat special pentru animale de companie. La 10 metri mai încolo. Asta ca o paranteză.

Cum vorbea doamna la telefon a sărit deodată ca arsă și țipând la copii: ”Ce dracu trântiți mingea aia așa? Unde vă treziți?”

Copiii au ignorat-o, s-au jucat în continuare. Eu m-am uitat la ea indignată, nu am zis nimic, evit discuțiile de genul. Și mai deranjată de lipsa lor de reacție, în timp ce telefonul era în continuare la ureche, duamna reia:

”Fir-ați ai dracului, voi nu auziți? Lăsați dracului mingea aia! Scârbele dracului!”

Nu am rezistat. Am simțit cum mi se urcă sângele la cap, cred că eram deja roșie. Nu-mi venea să cred că niște femei, aparent respectabile (dar asta nici nu conta oricum) putuseră să înjure în halul ăla niște copii care se jucau cu mingea. Indiferent câtă gălăgie ar fi făcut copiii. Așadar, am intervenit.

-Doamnă, vă rog să vă controlați limbajul. Cum vă permiteți să înjurați copiii?
-Habar nu aveți ce e aia educație. Mai puneți mâna și mai educați dracului copiii ăștia! Niște golani, asta creșteți! Stai acolo, lângă ei și nu le zici nimic, îmi zice evident scârbită.
-Doamnă, nu am ce să le zic. Sunt niște copii care se joacă în parc cu mingea. Nu vă înțeleg indignarea și nici reacțiile
-Hal de mame ce sunteți. Niște scârbe, asta creșteți. Fără pic de rușine…

Mi-am dat seama că nu am cu cine discuta, am încetat. Oricum trecea mai departe, desigur, continuând cu injuriile.  În timpul ăsta toți părinții din parc se uitau la mine. De parcă aș fi fost vreun soi de alien verde, ochi imenși și vreo două antene, atunci căzut de pe naiba știe unde. Și copiii abia atunci s-au oprit, uimiți și ei de faptul că era cineva care le luase apărarea.

Nu, nu erau copiii mei. Nici nu contează ai cui erau. Și da, nu s-au oprit când duamna le-a atras atenția. Pentru că se jucau cu mingea în parc, nu li se părea că au greșit cu ceva. Gălăgioși, da. Dar era ora 6 jumătate după-amiază, în parc, cu mingea, nu distrugeau nimic, nu loveau pe nimeni.

Și acum vin și zic. Dacă asta înseamnă educație, să nu aibă voie copiii să se joace în parc, fie ei gălăgioși, zvăpăiați și nebunatici, atunci să-mi fie cu iertare, eu nu vreau educație pentru copilul meu.

Și dacă duamna care înjura copiii după bunul plac și al cărei cățel își făcea nestingherit nevoile lângă locul de joacă era una educată, chiar zic să mă ferească sfântul pe mine și pe copilul meu de astfel de educație.

Dincolo de comportamentul duamnei eu mai am o… să-i zicem frustrare. De ce lipsa asta de reacție când vedem niște copii agresați, fie și verbal? Așa, în general vorbind, întreb…

11 comentarii la „”Mai educați dracului copiii. Niște golani creșteți!”

  • 2 iunie 2016 la 12:14
    Permalink

    Bravo! Lipsa de reactie din partea altor persoane pentru ca poate asa au fost si ei „educati” sau nu ii intereseaza atat timp cat nu sunt copii lor, pe scurt o MENTALITATE RUGINITA, DE A TACEA SI A TRECE MAI DEPARTE INTR-O TARA IN CARE DREPTURILE COPIILOR NU SUNT CUNOSCUTE SI NICI RESPECTATE.

    Răspunde
  • 2 iunie 2016 la 12:35
    Permalink

    Da, ai dreptate, dar sa nu generalizam! La mine in cartier, baieteii de 10 – 12 ani vorbesc foarte urat, fumeaza, suteaza la portierele masinilor desi spatii de joaca sunt, slava Domnului. Daca nu ai casco, nu are sens sa iti tii masina in parcare. Indiferent de taraboiul pe care il fac, nici macar un parinte nu iese sa ii tempereze. Acum doua zile…mai aveau un pic si demontau o salvare, daca nu cobora personalul medical la timp.

    Răspunde
    • 2 iunie 2016 la 16:31
      Permalink

      Corect ! Si eu locuiesc intr-o zona (Cal.Grivitei) unde nu poti fi calm si sa intri in nesimtire la ceeace fac acestia pe strada nu in curtea unde locuiesc.Urla,se alearga,arunca cu obiecte si apa,scuipa, se joaca cu mingea ,se injura,te lovesc,te agreseaza. Oare doamna calma care ii busea mingea langa dumneaei ar avea aceeasi atitudine? Eu consider ca parcul nu este mod de a arata cat de *tare* esti. Ci un loc de recreere unde poate sta si copilul si adultul.

      Răspunde
      • 2 iunie 2016 la 22:44
        Permalink

        Doamna calma, adica eu, nu e calma din fire. Ba dimpotriva, sunt destul de impulsiva de felul meu asa si nu stau grozav nici la capitolul nervi. Dar asta nu inseamna ca ma apuc sa injur copiii in parcuri. Asta in primul rand. In al doilea rand e o diferenta intre un copil care nu stie sub nicio forma limitele, care injura si te loveste, asa cum povestiti, si un copil care se joaca cu mingea in parc. Cred ca uitati ce inseamna copilarie, serios. Ce ar trebui sa faca niste copii in parc? Sa stea lipiti de o banca, in tacere, ”contempland” cu o tableta in mana?

        Răspunde
  • 2 iunie 2016 la 12:39
    Permalink

    Copiii isi cunosc drepturile, si le cunosc foarte bine, dar drepturile fara responsabilitati nu au valoare. Doamna respectiva nu a reactionat bine, probabil a acumulat ceva frustrari si a izbucnit, insa nu cred ca e normal sa sutezi in gard. Nu de alta, dar PRIMARIA, asa cum o stiu eu, nu se va grabi sa inlocuiasca stricaciunile. Adevarul este intotdeauna la mijloc.

    Răspunde
  • 2 iunie 2016 la 12:47
    Permalink

    Nu am generalizat, cred ca sunt doua situatii diferite cea descrisa de mine si cele descrise de tine.

    Răspunde
  • 2 iunie 2016 la 16:17
    Permalink

    Mie totusi nu mi se pare normal ca niste copiii sa ignore un adult. In al doilea rand, se bate moneda pe asta – nerespectarea drepturilor copiilor. Repet: copiii isi cunosc drepturile!

    Răspunde
    • 2 iunie 2016 la 22:51
      Permalink

      Mie mi se pare chiar normal ca un copil caruia i te adresezi cu ”Ce dracu trântiți mingea aia așa” sa te ignore. Asta in cel mai bun caz. Si daca isi cunosc copiii drepturile dar le sunt calcate in mod frecvent totusi, la ce le foloseste? Un copil injurat in parc este o persoana careia i-au fost incalcate drepturile. Daca eu, adult, as fi fost injurat in felul ala i-as fi facut doamnei plangere la politie.

      Răspunde
  • 2 iunie 2016 la 19:12
    Permalink

    Felicitari ptr acest material! Stiu ceea ce scriu si recunosc ca am simtit si eu pe pielea mea, ceea ce tu ai scris aici.

    Răspunde
  • 19 august 2021 la 13:05
    Permalink

    Ce sa zic!!! Și eu am o problemă cu o „”doamnă”” care înjură copii, pune mana pe ei și le face poze, îi filmează ca sa le trimită la poliția locală. Ca nu au voie sa joace în parc mingea
    Dar ea considera ca sunt tot ei needucați, când nu si-a permis nici unul sa o jignească. Si sunt săracii de ei stresați ca vine în parc și îi da afară având în vedere ca au intre 10-12 ani.
    Asa ca ce sa mai zic, depinde foarte mult de educație. Și a mai pus și o pancarta pe gard ca nu au voie să joace mingea. E de rasul lumii!!!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *