miercuri, februarie 12, 2025
PărințealăSlider

Văicăreala și nesiguranța părinților afectează intelectul copiilor

Cred că mulți dintre noi, dacă nu chiar toți, am avut și încă avem multe întrebări și neliniști legate de acest început de nou an școlar. Un an școlar cum nu ne imaginam să trăim, dar iată-ne în fața lui, prea puțin pregătiți.

Zilele trecute am participat la Conferința Educație Conectată: Școala in 2020. A fost un eveniment gratuit, facilitat de Kinderpedia, care s-a desfășurat online și despre care v-am spus pe pagina de Facebook a blogului și a mea personală.

Mulți dintre speakeri au fost oameni pe care îi urmăresc de ceva timp, de la care am învățat și care încă îmi mai deschid ochii.

Concluziile mele după această conferință le împărtășesc cu voi mai jos și sper să vă fie de folos.

  • În primul rând, este foarte important să nu ne mai verbalizăm temerile, nesiguranța, să nu ne văităm în fața copiilor noștri. Copiii simt instabilitatea, fricile, nesiguranța de viitor a părinților. Arătându-le constant neliniștea noastră, lipsa de predictibilitate, nesiguranța și temerile le afectăm atenția și le fragmentăm capacitatea de concentrare.
    Anxietatea omoară intelectul și capacitatea de a face perfomanță. Copiii au nevoie să se simtă în siguranță, în primul rând, pentru a putea învăța. E firesc ca părinte să ai temeri, dar faptul că spunem întruna, ÎN FAȚA COPIILOR, că nu știm ce va fi, că ne e teamă, că nu e ok ce se întâmplă, că așa și pe dincolo, este nociv pentru ei. Noi trebuie să le dăm un sentiment de siguranță.
  • Este, așadar, important să nu transmitem copiilor fricile noastre, ci să le explicăm pe înțelesul lor contextul și să îi ajutăm să îl înțeleagă cât mai clar. Tocmai pentru a combate efectele pe care scenariile fataliste și discuțiile din jur le pot avea asupra psihicului lor.
  • Trebuie să vorbim permanent și deschis cu copiii, pentru care ei să înțeleagă importanța respectării măsurilor de siguranță, dar și faptul că aceasta este o situație temporară, în care este nevoie să fim flexibili și să avem răbdare.
  • Comunicarea între școală și părinți este esențială. Mai ales acum. Managementul școlii ar trebui să informeze permanent părinții cu privire la norme, proceduri scenarii. Principalul obiectiv în lucrul cu părinții este comunicarea. Lipsa de comunicare între școală și părinți este o chestiune care durează de 30 de ani de zile și dăunează tuturor. În realitate, nu suntem pe două baricade diferite și este nevoie să conștientizăm că avem nevoie de comunicare pentru a găsi soluții în orice situație.
  • Deși este un context special, în care normele de igienă trebuie respectate cu strictețe, școala trebuie să fie despre învățare, nu doar despre pandemie și supraviețuire. Suntem în această situație cu toții, iar colaborarea este un aspect foarte important. Părinții și profesorii trebuie să își dea mâna în scopul evoluției copiilor lor.
  • Dascălii care erau implicați – cei care practicau o pedagogie bună, focusată pe elev, pe menținerea atenției acestuia, cei care ofereau informația cât mai pe înțelesul copiilor, apelând la jocuri, filmulețe, activități aplicate și atrăgătoare – au făcut același lucru și în școala online. Chiar dacă am avut cu toții nevoie de o perioadă de adaptare, pedagogia bună rămâne bună, fie că vorbim de școala online sau cea offline.
  • În primele 3 săptămâni de școală, copilul trebuie să simtă că are măcar un moment, dacă nu mai multe, de triumfuri sociale.  Să se simtă văzut și apreciat. Dorință de implicare și de-a merge mai departe, nu există dacă nu ai sentimentul că ești văzut și apreciat de învățător/profesor. Lucru valabil, de altfel, și în cazul adulților, fie ei profesori sau părinți, la locul de muncă.
  • Este nevoie de empatie mai mult ca niciodată. Empatie pe care trebuie să ne-o arătăm unii altora, părinți și profesori, pentru a putea susține copiii pe acest drum nou pentru ei. În acest proces, este necesar ca părintele să vegheze și la propria stare de bine, pentru a putea oferi la rândul său echilibru.

Pe lângă aceste lucruri, în cea de-a doua zi a conferinței, în partea a doua, Oana Moraru a oferit soluții concrete, testate și aplicate deja, de a menține atenția copiilor, chiar și când școala se desfășoară online. Două lucruri care mi-au atras foarte tare atenția sunt că:
-în mediul online, atenția este fragmentată la fiecare 8 secunde, atât în rândul copiilor, cât și al adulților. Iar asta are numeroase implicații.
-”gameificarea” lecției și chiar ”vloguirea” au rezultate uimitoare. Dacă sunteți interesați de soluțiile oferite de Oana Moraru, o puteți urmări aici.

Sper să vă fie de folos. Un an nou școlar cu mult spor și multă răbdare! Succes și sănătate!


Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu. Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *