miercuri, februarie 12, 2025
Părințeală

Vorbind cu copilul despre Moș Crăciun II

Dacă pe vremea când eram eu copil nimeni nu-și punea întrebarea dacă îi spunem copilului despre Moș Crăciun  sau îi spunem adevărul- că mama și tata îi cumpără jucăriile- acum lucrurile s-au schimbat. Parentingul din ziua de azi e complet diferit, cei mai mulți dintre noi ne creștem copilul după alte reguli și principii decât cele aplicate de părinții noștri.

Anul trecut am vorbit prima dată cu Sophie despre Moș Crăciun și tot anul trecut am observat că îi era teamă de el, așa că i-am spus pur și simplu că darurile sunt de la noi. Ce s-a întâmplat însă mai departe a fost pur și simplu alegerea ei.

Așa cum povesteam anul trecut – Vorbind cu copilul despre Moș Crăciun–  eu am știut mereu că ai mei mă mint când vorbesc despre Moș Crăciun. Și nu-mi plăcea asta, pentru că simțeam, ce-i drept într-un mod copilăresc, că îmi insultă inteligența. Ăsta a fost și unul dintre motivele pentru care eu am decis să-i prezint lucrurile Sophiei exact așa cum stau. Adică să-i spun adevărul, așa cum fac de fiecare dată. Dar, în același timp, am avut grijă să păstrez poveștile și magia Crăciunului, să-i vorbesc despre bunătate, despre generozitate, despre cei mai puțin norocoși.

I-am citit povești cu Moșul, am ascultat colinde, am cântat colinde.  Am cumpărat daruri împreună și pe unele le-am făcut noi, cu mâinile noastre, pentru că am vrut să știe ce este bucuria de a dărui. Până la urmă, fiecare dintre noi poate fi Moș Crăciun darnic și bun, acesta este spiritul.

Și, după toate astea, ea a ales exact ce vrea să creadă, în cunoștință de cauză. Și anul ăsta am înțeles că a ales. Pentru ea Moș Crăciun există. Și el vine în noaptea de Crăciun. I-a ”scris” și scrisoare (o puteți vedea aici). Și mi-a explicat că dacă Moșul îi aduce mai multe daruri se va gândi pe care dintre ele le împarte și pe care le ține doar pentru ea.

Vrea să facem împreună turtă dulce și să i-o lăsăm Moșului, așa cum am citit în poveștile despre el. Și apoi mai vrea ca dimineața să ne trezim cu toții, ”ca o familie” și să vedem ce găsim sub brad. Apoi cântăm colindele pe care le-a învățat la grădi și ne jucăm.

M-au emoționat maxim dorințele ei. Am realizat că ea a înțeles foarte bine despre ce este Crăciunul. Despre generozitate, despre familie, despre bucurie. Și magia nu lipsește nici ea.

Mami, chiar există Moș Crăciun?

Așadar, la întrebarea asta eu nu aș răspunde în mod direct și brutal cu- Nu, nu există Moș Crăciun. Aș răspunde tot cu o întrebare. Sau mai multe: Tu ce crezi, există? Ce crezi tu despre Moș Crăciun? Ce înseamnă Moș Crăciun pentru tine? Ce simți tu despre Moș Crăciun? – și lista poate continua în funcție de situație.

Eu nu cred că trebuie cu orice preț să înfigem adevărul în mintea copiilor. Da, le spunem, nu-i mințim, dar dacă ei aleg magia lui Moș Crăciun și cred în poveștile frumoase e alegerea lor. Și mi se pare minunat. Copilăria este despre povești, magie și joc.

Și poate nu ne-ar strica nici nouă să mai credem din când în când în magie, să ne punem dorințe cu speranța că ele chiar se vor îndeplini, să vedem frumusețea poveștilor și a jocului, să redevenim copii alături de copiii noștri. Și dacă nu putem face asta tot anul, să ne permitem s-o facem măcar de Crăciun.

One thought on “Vorbind cu copilul despre Moș Crăciun II

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *