Ziua Sophiei și anul cel mai lung
Astăzi Sophie a mea a împlinit trei ani. În urmă cu trei ani, la ora 1o dimineața, mă urcam pe masa de operație în mijlocul unui atac de panică, convinsă că voi muri acolo. V-am mai povestit cum a decurs nașterea. A fost doar un atac de panică desigur, nu am murit. Ba mai mult, am înviat, am primit o altă viață, una nouă, viața de mamă, cea mai frumoasă viață. Am născut un copil, deci a fost ziua în care, pentru mine, s-au născut două vieți.
Mă uit la ea și nu pot să nu mă minunez, îmi dau lacrimile de fericire pentru că am un copil atât de minunat. Nu știu când au trecut acești trei ani, deși de foarte multe ori nu a fost deloc ușor, ba dimpotrivă. Lucrurile grele însă trec, le uit, rămân cu amintirile de neegalat, cu nostalgia după lucrurile care au contat cu adevărat, cele frumoase, de neimaginat. Nimic în viața asta nu se va compara cu clipele în care dormea pe pieptul meu, clipele în care își ținea mânuța mititică pe inima mea, clipele în care plângeam de fericire și de teamă în același timp, de teama de a nu o putea proteja suficient, așa micuță cum era, de tot ce e rău pe lumea asta.
Primul zâmbet, primul cuvânt, primul pas, toate primele lucruri pe care le-a făcut au fost o imensă bucurie, bucurie pe care nu o cunoscusem până atunci. Și în contiuare, chiar dacă au trecut trei ani, când o țin strâns în brațe, la pieptul meu, mă minunez de sentimentele care dau năvală.
Trei ani. Cei mai minunați trei ani din viața mea și primii trei din viața ei. Eu personal de la trei ani am primele amintiri, așa că mi-am dorit foarte mult să aibă o zi de naștere pe care să și-o amintească. Mai ales că anul ăsta, de la 2 la 3 ani a fost anul cel mai lung. Pentru noi că a fost primul an de la intrarea în colectivitate și am trecut printr-un milion de răceli și episoade febrile cu nopți nedormite și panică enormă. Pentru ea a fost lung, că nu se mai apropia odată ziua ei de naștere. Toți copiii la grădiniță au avut zi de naștere numai ea nu. Așa ceva… Motiv pentru care, în anul ăsta, am tot făcut torturi fel de fel, am luat cadouri în punguțe, numai să-i îndeplinesc dorința de a fi ziua ei. Și nu cred că am greșit cu nimic, pentru noi ziua ei este în fiecare zi.
Dar astăzi, chiar este ziua ei de naștere. Și abia îmi stăpânesc emoțiile. În curând voi merge la grădi să-i duc tortul. Galben, așa cum și-l dorește ea. Sper din toată inima să-i placă. Sper să aibă o zi senină, așa cum este ea. Mi-aș fi dorit să fiu cu ea toată ziua asta, dar știu că ea a vrut să fie la grădi, să-i cânte copiii ei, (așa cum își numește colegii) ”La multi ani” și mai ales educatoarea.
Dimineață s-a trezit tristă și mi-a frânt inima. Mai ales că nu am înțeles de ce. Am luat-o în brațe, i-am cântat ”La mulți ani” împreună cu tati și am întristat-o și mai tare. Să-mi dea lacrimile și alta nu. Mi-am dat seama imediat de ce era tristă, mi-a spus ea.
-Mami, dal eu nu vleau să fiu male. Eu vleau să fiu doal mică – mi-a spus cu lacrimi în ochi.
-Scumpa mea, ai trei ani, ești în continuare mică. Și oricum, fetița noastră mică și minunată vei fi mereu, chiar și atunci când vei crește mai mare – i-am răspuns eu cu și mai multe lacrimi în ochi.
Asta a fost ceea ce a vrut să audă, pentru că apoi a început să zburde prin casă, să nu-i convină rochița pe care i-o pregătisem special pentru ziua ei. A început să cotrobăie prin dulapul de haine, și-a ales ea cum să se îmbrace. Cu o altă rochiță un pic prea lungă, cu niște dresuri care nu au nicio treabă cu rochița și musai cu sandale, pentru că tocmai ce le descoperise aseară și pe alea prin dulap.
La mulți ani micuța mea un pic mai mare! Să fii sănătoasă și voioasă!
La multi si frumosi ani, micutei 🙂 ; mi-au dat lacrimile citind…si buburuza mea a implinit de curand 3 anisori….
Multumim! Multi inainte sanatosi si ei!