Fără legătură cu legea, ci doar cu bunul simț

Știu că există un milion și una de discuții pe tema a cât de benefică și cât de nocivă este mult discutata și mult mediatizata lege antifumat. Eu personal nu văd nimic rău în legea asta, pe afară ea funcționează fără să existe atât de multe discuții, dar la noi se pare că e mai greu, unii se plâng că dau faliment din cauza ei, alții o văd ca o pe o lipsire de drepturi. Mă rog, eu mi-am spus părerea, dar nici măcar nu este vorba despre legea asta până la urmă.

Consider că nu este nevoie de o lege, de pedespe și amenzi prevăzute și publicate în Monitorul Oficial pentru niște chestii de bun simț. Și eu cred că este de bun simț să nu fumezi lângă copii. Deci nici măcar nu contează că și legea spune că este interzis fumatul la locurile de joacă, contează că e de bun simț să nu intoxici niște copii care au ieșit să se joace în aer și să alerge și să zburde cu fumul nociv al viciului tău.

Așa cum am mai scris aici – De ce ne batem joc de copiii noștri?–  eu nu vorbesc în necunoștință de cauză. Am fost un fumător, am fumat mulți ani și multe țigări. A fost alegerea mea să renunț la fumat cu ceva timp bun înainte de a rămâne însărcinată. Mai exact cu 3 ani. Cunosc acest viciu, știu cum e, știu cum se simte, știu ce presupune. Cunosc și părinți care au ales să nu renunțe la fumat, dar păstreză acest viciu pentru ei, nu fumează în casă cu copilul, ba chiar sunt precauți și cu mirosul de pe hainele lor.

Ca să revin la indignare care m-a făcut să scriu din nou despre asta. În spatele blocului nostru există două locuri de joacă. Fără excepție, de fiecare dată când mergem sunt o mulțime de oameni care fumează acolo. Deci nu numai că încalcă legea, dar încalcă grav bunul simț.

Bunul simț care ar trebui să spună că nu e ok să fumezi în locul unde niște copii în plină formare au ieșit să se joace și să respire și alt aer decât cel al cutiilor de apartamente în care trăiesc. Dacă tu ai ales să fumezi și să suporți consecințele este treaba ta de adult, se presupune că o faci în cunoștință de cauză și asumat (deși tind de multe ori să mă îndoiesc). Dar copilul ce vină are? De ce trebuie el să suporte nocivitatea viciului tău? Sănătatea lui nu trebuie să aibă de suferit doar pentru plăcerea ta de a fuma. Este dreptul lui până la urmă să respire aer, nu fum de țigară. Oricum aerul pe care îl respiră copiii noștri e plin cu de toate, de ce să-l facem și mai rău?

Și ca indignarea să-mi fie și mai mare, aseară, am ieșit cu Sophie în jur de 8 la locul de joacă. Opt seara. Nu mai era decât un singur copil. Și pentru că ea a început să alerge și să chiuie, domnul paznic a considerat de cuviință să vină să verifice dacă se întâmplă ceva. Doar era anormal ca un copil să se joace la locul de joacă. În schimb i s-a părut perfect normal să vină până lângă noi cu țigara aprinsă. El care trebuia să se asigure că tocmai asta nu se întâmplă. Explicația? ”E seară, nu-s copii”. Deci cei doi prezenți acolo erau cantitate neglijabilă.

Repet, eu nu duc vreo campanie atifumat. Nu, nu sunt în măsură, am fumat de mi-au mers fulgii la viața mea. Dar nu pot sub nicio formă să accept și să închid ochii atunci când se fumează în nasul copilului meu.

Fumatul pasiv în cazul copiilor

De ce sunt așa vehementă? O să reiau încă o dată explicația pentru care sunt atât de pornită împotriva expunerii copiilor la fumul de țigară.

În primul rând fumatul pasiv în cazul bebelușilor și al copiilor mici este cu mult, muuuult mai periculos decât în cazul adulților. Din două motive simple. Unul – ei sunt mici și în plină dezvoltare, deci mult mai vulnerabili pe termen scurt, mediu și lung. Și doi – au respirația evident mai accelerată decât a noastră, a adulților, și inhalează o doză semnificativ mai mare de substanțe nocive decât noi.

Fumatul pasiv  înseamnă că în plămânii lor pot ajunge peste 200 de substanțe chimice toxice sau chiar cancerigene. Printre ele se numără benzen, clorura de vinil, arsenic, formaldehida, amoniac și cianura de hidrogen. Cum spuneam, copiii expuși fumatului pasiv inhalează o cantitate mai mare din aceste substanțe decât un adult. Și spre deosebire de adulți, copiii nu pot alege să refuze fumatul pasiv, cel puțin nu când sunt mici.

În ceea ce privește efectele… nu am răbdare și rezistență psihică suficiente pentru a vorbi despre totalitatea lor. Dar voi menționa câteva dintre ele, ca să explic.

Fumatul pasiv cauzează infecții acute ale căilor respiratorii inferioare, cum ar fi bronșită și chiar pneumonia la sugarii și copiii mici. Poate produce astm, alergii, afecțiuni ale inimii și desigur ale plămânilor. De multe ori cauzează la copii dependența de nicotină. Asta pentru că, așa cum am mai zis, ei sunt în plină dezvoltare și, primind o cantitate constantă de nicotină, organismul o va cere în continuare.

Fumul inhalat în cantități mari poate provoca de la afecțiuni cronice care îi va afecta toată viață, până la cancer și chiar deces în cazul bebelușilor. Sunt cazuri extreme acestea din urmă, e adevărat. Și știu, sunt multe pericole în lumea asta, de multe nu ne putem feri copiii, dar măcar să-i ferim de cele de care putem.

Depunerea de particule din fumul de țigară în interiorul nasului copilului întreține infecțiile respiratorii, dezvoltă polipii, pot conduce la otite frecvente, le afectează semnificativ somul și poate duce chiar și la Sindrom de apnee în somn, ceea ce este extrem de periculos.

Și toate aceste riscuri pentru ce? Asta este întrebarea mea: pentru ce?