De Sfânta Maria, mai ceva ca de Revelion
Sfânta Maria este o sărbătoare tare importantă în familia mea și pentru mine a rămas așa, chiar dacă eu nu sunt o persoană religioasă (a nu se citi necredincioasă). Am cele mai minunate amintiri legate de această zi, așa că m-am trezit cu un chef nebun să scriu despre sărbătoarea asta.
În familia mea cam toată lumea are un nume derivat din Maria. Bunicii, mătușile, unchii, verii, insclusiv eu însămi. Așadar, pentru noi a fost mereu prilej de bucurie și de sărbătoare.
Abia acum, de vreo doi trei ani, aud în stânga și în dreapta că nu se spune ”La mulți ani!” pe 15 august. Nu știu de unde a venit asta, nu am mai auzit până acum, toate zilele onomastice se sărbătoresc la ortodocși în ziua adormirii, așa e de când mă știu eu. Și, deși nu-s vreo religioasă și nu are mare importanță pentru mine, auzind atâtea de ”nu se zice azi”, am căutat. Și am găsit:
Biserica nu consideră greșit să spui ”La mulți ani!” cu ocazia acestei sărbători, fiind considerată o sărbătoare plină a bucuriei. Moartea Maicii Domnului este mutare la Viață, după cum reiese și din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viață ceea ce ești Maica Vieții”. Din acest motiv, această sărbatoare nu este tristă, ci plină de bucurie, scrie crestinortodox.ro.
Bun, asta ca o simplă paranteză, atât. Pentru mine personal, așa cum spuneam, a fost mereu una dintre cele mai frumoase sărbători din familie, lângă Crăciun și Paște. Noi mereu am sărbătorit de Sfânta Maria tare frumos, în sânul familiei.
Îmi amintesc când eram mică, pe 15 august era prilej de reuniune în familie, la bunicii mei. Bunici, care stau la malul mării, deci ne bucuram și de Ziua Marinei.
Ne strângeam cu toții. Dimineața mergeam la biserică, iar apoi mergeam și împărțeam mâncare la vecinii mai săraci, îmi aminetsc că îmi plăcea tare mult să fac asta, eram bucuroasă de bucuria copiilor pe care ei îi aveau. Era o bucurie sinceră, vizibilă cu ochiul liber, evidentă chiar și pentru mine, copilul de atunci.
Apoi ne strângeam și noi la masă cu toții, mereu cu cele mai bune mâncăruri preparate de bunica și de mătușa mea, pâine de casă, și multe dulciuri de casă. Acum când scriu salivez cu gîndul la mirosul și gustul cozonacului făcut în casă de bunica. Un deliciu!
După masă deschideam cadourile și asta era una dintre marile bucurii ale zilei. Toată lumea îmi aducea cadouri, era de vis, toți știau ce îmi doresc, aveam eu grijă de asta :).
Nu pot să nu îmi amintesc briza aia de mare și aerul atât de plăcut, nici cald nici rece, din ziua de Sfânta Maria. Era o zi cu multe râsete, noi copiii ne jucam în voie, ne bucuram de maximă atenție și afcețiune din partea tuturor pentru că, așa cum spuneam, era prilej de reuniune în familie și nu eram tocmai o familie mică.
Mai mult, era ziua în care nici somnul de prânz nu era obligatoriu pentru noi, copiii. Iar asta rar se întâmpla.
Seara urma spectacolul. Nu mergeam în timpul zilei la Ziua Marinei – asta a început să se întâmple abia când eram mai mari- dar seara ne bucuram de eveniment. Focul de artificii pe care îl vedeam seara din grădina bunicilor și felul cum noi, copiii, săream și apaludam nu se compară cu niciun foc de artificii al niciunui Revelion trăit de mine vreodată. Nu erau artificii impresionante pe vremea aia, așa cum sunt în zilele noastre, dar bucuria pe care noi o simțeam era și a rămas de neegalat.
Așa ne încheiam ziua asta minunată. Eram frânți, dormeam duși, fericiți.
Sunt ani buni de când obiceiul ăsta nu se mai ține în familia mea. Noi, copiii de atunci, suntem acum trecuți de 30 de ani. Copiii noștri nu mai au aceeași copilărie, nu mai au aceleași sărbători, nu se mai bucură la fel de lucrurile mici. Pentru mine a rămas însă o sărbătoare la fel de importantă și frumoasă pentru mine.
Da, eu zic ”La mulți ani!” în această zi, e o zi frumoasă pentru mine și mă bucur de ea. Deci, LA MULȚI ANI tuturor celor care purtați acest nume! Să fiți sănătoși și voioși! Vă pup!