Și femeilor li se pare amuzant ca alte femei să fie tratate ca obiecte sexuale?

Ce mi-a venit cu subiectul ăsta în prag de sărbători, când lumea se pregătește de Crăciun, cadouri, cozonaci și timp în familie?

Am primit azi o poză – meme – din acelea clasice de sărbători. Cum de care? Din astea cu niște femei pe post de jucării sexuale oferite cadou bărbaților cu merite deosebite.

Adică așa:

Vreți să știți care e povestea acestei poze?

Această poză a ajuns de la un domn la o doamnă, apoi la alt domn, la altă doamnă și, din mână în mână (sau din whatsapp in whatsapp), a ajuns și la mine. Da, cu cele mai bune intenții. Și când spun asta nu sunt deloc ironică. Chiar a fost trimisă, așa, să mai uităm și noi de griji și probleme, să ne mai descrețim puțin frunțile, să ne amuzăm. A ajuns la mine via oameni foarte dragi mie. Printre cei mai dragi.

Doar că drumul spre iad, câteodată, e pavat cu intenții bune. Și nu ne dăm seama.

Iar pe mine m-a prins acest meme într-o fază a vieții în care am ajuns să nu mai pot privi la asta și să rămân indiferentă. Și vă spun imediat motivele mele pentru care nu mi se mai pare funny deloc, ba dimpotrivă:

Este o imagine umilitoare pentru orice femeie.

Femeile din imagini sunt clar percepute ca niște jucării sexuale, complet dezumanizate. Niște obiecte la îndemâna oricăror ”băieți cuminți”.

De ce spun asta? Dacă nu e evident deja, explic și asta. (Și dacă e evident, poate vrei totuși să citești și perpectiva asta din care văd eu lucrurile)

Pentru că imaginile de genul ăsteia pot fi amuzante doar dacă transformi femeile din imagine în niște obiecte. Pentru că dacă te-ai gândi că una dintre ele este fiica ta, sora ta, mama ta și chiar iubita ta oferită cadou unor ”băieți cuminți” care să-și facă damblaua cu ea, hmmm…

Imaginează-ți puțin ceea ce tocmai am scris. Ia-ți puțin timp și doar imaginează-ți. Iar dacă faci exercițiul ăsta de imaginație pe bune și nu simți că ți se strânge stomacul… zic să-ți iei mai mult timp și să te cauți bine de emoții anesteziate grav. Știu că e greu și preferi să nu. Am fugit și eu mult timp de emoții. Sunt dureroase.

E mai simplu să te uiți la imaginea asta și să râzi. Sunt doar niște ”fufe” (știu, mai sunt și alte apelative). Cineva, din altă lume, departe, necunoscute nouă.

Poate ești femeie și uitându-te la ele îți validezi superioritatea. Pentru că poate te simți o doamnă, o femeie respectabilă, nu ca ele. Am trecut și eu pe acolo, știu cum e.

Sau poate te gândești că unele chiar arată bine și asta te face să te simți inferioară, pentru că tu ai celulită, vergeturi și kilograme în plus sau în minus. Iar faptul că ele sunt niște ”fufe” te ajută să treci peste emoțiile astea. Tu nu ești ca ele, deci tot superioară. Și asta te liniștește. Am trecut și pe acolo, știu și asta cum e.

Sau poate pur și simplu nu-ți pasă, nu e despre tine. Am încercat și eu asta, e mai confortabil. Dar dacă ești femeie și dacă mai ești și mamă, ESTE DESPRE TINE.

Poate ești bărbat și imaginea îți trezește multe instincte. Te și simți deodată mai bărbat imaginându-ți cum le domini. Ca să-ți ascunzi astfel emoțiile, teama de a nu fi perceput ca slab sau neputincios vreodată. E oribil de greu să te uiți la emoțiile astea, mai bine te anesteziezi. Deci nu, nu despre tine scriu aici.

Sau poate ești cu iubita lângă tine și treci repede peste, știi că se supără și-o apucă ”istericalele” (se cheamă durere, de fapt, am trecut și pe acolo).

Sau poate te gândești că-s niște femei ușoare, își merită soarta. Asta decizi tu de la înălțimea bărbatului perfect. Perfect orbit de credința că vulnerabilitatea e pentru pămpălăi, nu pentru tine. Și pentru că ai învățat, când poate nici nu-ți mai amintești, că vulnerabilitatea doare.

Ori le vezi și atât. Nu ai timp și nici chef să dai mai multă atenție. E ca atunci când ești martor la un furt, dar nu zici nimic, că nu te fură pe tine. Și crezi că ce mare lucru, câțiva lei lei luați dintr-un buzunar n-au omorât pe nimeni.

Dar ia gândește-te că, de fapt, vorbim despre niște vieți. Și că femeile astea chiar sunt fiicele cuiva, surorile cuiva, iubitele cuiva, poate mamele cuiva. Nu al cuiva cunoscut de tine, probabil. Stai, nici nu ai de unde să știi. Pentru că ele nici nu au fețe. Au doar picioare și fund. Perfect respectabil pentru o ființă umană în deplinătatea valorii ei ca om.

Dar dacă e chiar fiica ta? Nu, nu poate fi, îți spui, nu are cum. Eu știu cum îmi cresc copilul. Niciodată nu va ajunge așa.
Am o veste proastă, chiar dureroasă. Nu prea ai garanția asta. În orice caz, nu 100%. Crezi tu că părinții lor asta și-au dorit? Crezi că ele asta își doresc în adâncul inimii?

Sigur că femeile din imagine se simt demne și valoroase ca oameni, respectate și iubite, așa cum își dorește orice ființă umană, nu?

SIGUR CĂ NU! Și mi se strânge inima numai privind. Se cheamă empatie. Puteți să-i spuneți și sensibilitate. Sau cum vreți.

Bine, poate spuneți, dar nu ne mai amuzăm și noi?

Cu riscul de a fi grav în afara trendului și perecpută ca o ciudată, eu refuz să mă amuz așa. Pentru că imaginile astea circulă de aaani de zile. Pentru că ideea potrivit căreia femeile sunt niște jucării sexuale, niște obiecte de consum, este atât de veche și de înrădăcinată din generație în generație, încât nici nu ni se mai pare ceva în neregulă cu asta. Și promovăm ideea asta tot mai mult, prin toate mijloacele posibile. O chestie ”funny” azi, una mâine, un filmuleț azi, unul mâine. Un abuz azi, unul mâine.

Și ce îți imaginezi tu, că schimbi tu lumea? – poate vreți să mă întrebați.

Nu. Mi-aș dori, pentru că sunt femeie, mamă, om și vreau o lume bună și frumoasă. Însă nu cred că schimb lumea doar cu atât… Dar dacă reușesc în lumea mea mică să isc măcar un semn de întrebare, tot e ceva.

Și poate reușesc să arăt că e mai bine să ne uităm la emoțiile noastre. La dorința noastră de intimitate. Profundă și nu doar fizică. La ce ne doare și la ce ne bucură cu adevărat. La faptul că parcă am avea nevoie să ne conectăm unii cu alții, să fim iubiți și acceptați așa cum suntem. Dar fix așa cum suntem. Cum nici noi nu ne iubim.

Hai să ne dăm jos măștile care ni s-au lipit de fețe de ani de zile și să ne arătăm așa vulnerabili cum suntem. Să ne luăm veselia și bucuria din a putea fi noi înșine alături de oameni care ne iubesc pentru ce suntem, nu pentru ce încercăm din răsputeri să fim.

One thought on “Și femeilor li se pare amuzant ca alte femei să fie tratate ca obiecte sexuale?

  • 16 ianuarie 2022 la 7:02
    Permalink

    Cred ca sunt păpuși gonflabile. Chiar si asa, ideile din articol sunt perfect valabile.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *