Un an de ”Frici de mămici”. Un an atât de plin

Da, s-a împlinit un an. Un an de când mi-am luat inima în dinți și am decis că am nevoie de un spațiu unde să scriu ce simt eu, fix așa cum simt. Un an de când visul de ani de zile de a avea un blog a devenit realitate.

Lucrez în presa scrisă de mai bine de 8 ani, dar mereu mi-am dorit să pot exprima ce simt fără să mă gândesc la presiunea traficului, la a fi politically correct, la reguli și procedee în care mi s-a întâmplat de multe ori să nu cred. Puteam face asta de mult timp, dar nu mi s-a părut niciodată că aș avea ceva interesant de spus și atunci, mulți ani, am preferat să scriu gândurile mele numai pentru mine. În momentul în care am devenit mamă mi-am dat seama că, pe lângă faptul că nu-i nimic mai minunat decât să fii mamă, e și destul de greu. Mi-am dat seama că nu sunt singura care se confruntă cu astfel de probleme, griji, frici și că aș face bine dacă le-aș împărtăși. În caz că nu ați citit de ce am ales ca blogul ăsta se cheme așa, am povestit aici – De ce ”Frici de mămici”

Pentru mine personal scrisul a fost mereu o terapie, iar blogul este spațiul meu de terapie. Pe mine mă ajută să scriu și m-am bucurat enorm când am constatat că postările mele sunt citite și primesc un feedback atât de bun. Dacă măcar o singură mamă am ajutat cu acest blog, mi-am făcut treaba. Dacă măcar o mamă a realizat că nu e singură în problemele maternității, dacă o singură mamă s-a simțit mai bună după ce a citit o postare de-a mea, dacă pe o singură mamă vreo postare de-a mea a făcut-o să meargă la copil și să-l ia în brațe sau se joace mai mult cu el, eu mi-am atins scopul, dincolo de terapia mea.

Blogul meu este aproape ca un al doilea copil pentru mine, l-am crescut cu dragoste, cu empatie, cu atenție, cu multe nopți nedormite. Am fost fericită datorită lui, am râs, m-am întristat, am plâns. În anul ăsta, datorită blogului am învățat multe lucruri. Am adunat o mulțime de informații utile, despre care sper că le-au fost de folos și celor care m-au citit. Am învățat multe lucruri despre mine, despre ce pot, despre cine sunt (deși, da, am 33 de ani). Am învățat multe cu, de la și despre copila mea. Am realizat încă o dată și cu atât mai puternic ce familie minunată am și cât de important e să clădești constant relațiile cu oamenii pe care îi iubești.

frici

A fost un an plin, poate unul dintre cei mai plini ani din viața mea, dacă nu cumva cel mai. Mărturisesc sincer că nu a fost deloc ușor, au fost foarte multe momente în care mi-aș fi dorit ca ziua să aibă 48 de ore, și pentru că asta era imposibil, de multe ori am renunțat la somn. Vă spun acum, e o greșeală, nu asta este soluția. Dar când blogul este cumva al treilea job pe care îl ai, pentru că te dedici lui și pui suflet, dincolo de faptul că ești mamă și ar trebui să fii și soție, ți se pare că asta este singura ta soluție. Am greșit crezând că le pot face pe toate bine și consecințele s-au văzut. Am realizat, destul de târziu ce-i drept, că trebuie să mai spui și nu, că sunt lucruri pe care nu trebuie să le sacrifici pentru nimic în lume.

Dar a fost cu siguranță și unul dintre cei mai frumoși ani din viața mea pentru că prin intermediul acestui blog am cunoscut oameni minunați pe care am convingerea că altfel nu i-aș fi cunoscut.

Faptul că blogul meu are într-un an de zile propria comunitate atât de numeroasă mă face pur și simplu fericită și împlinită. În anul ăsta postările de pe blog au strâns aproape 1 milion de afișări, nici măcar nu visam la asta acum un an de zile. Iar faptul că pe blog sunt aproape 1500 de comentarii este mai mult decât un vis, vă mulțumesc pentru că v-ați făcut timp să-mi spuneți părerea voastră, să-mi împărtășiți experiențele voastre.

Comunitatea de mame bloggerițe în care eu am intrat este una minunată, oameni cum greu mai întâlnești în zilele noastre. La fel de minunați sunt și oamenii cu care am colaborat pentru campaniile de pe blog, sincer mărturisesc că am fost plăcut surprinsă să descopăr că în domeniul ăsta există așa oameni frumoși și deschiși.

Multe dintre voi mi-ați scris adesea și vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, la fel cum mulțumesc și pentru criticile constructive și argumentate, unele dintre acestea din urmă au fost pentru mine adevărate revelații. Îmi pare rău dacă nu am avuut mereu rezolvarea pe care ați căutat-o atunci când mi-ați scris, dar credeți-mă, de multe ori nu am rezolvări nici la problemele mele.

Faptul că atât de multe mame îmi scriu pentru mine a fost o surpriză, m-a responsabilizat, m-a motivat, m-a impulsionat. Și sper din inimă că în jurul acestui blog voi reuși în continuare să păstrez și să măresc comunitatea asta minunată. Vă mulțumesc tuturor încă o dată 🙂

2 comentarii la „Un an de ”Frici de mămici”. Un an atât de plin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *