Ce ar fi bine să știi când îți duci copilul, în prima zi, la grădiniță
Prima zi de grădiniță nu este o mare provocare doar pentru copil, ci și pentru părinți. Ba sunt convinsă că e mai mare provocarea pentru adulți decât pentru micuții lor.
Nu am nici măcar o clipă peretenția că aș fi în măsură să dau sfaturi cuiva. Nici gând. Deși de multe ori mă surprind făcând acest lucru, din dorința de a ajuta persoana cu care stau de vorbă. Mi-am dat seama însă de multe ori că sfaturile mele ar fi perfecte, dar numai într-o anume situație, practic imposibilă. Aceea în care cealaltă mamă ar gândi exact la fel ca mine, copilul ei s-ar comporta și ar reacționa exact ca fetița mea, iar contextul ar fi identic. Deci imposibil. Fiecare știe ce este mai bine pentru copilul lui și dacă nu știe, va învăța cu siguranță mai bine din propria experiență decât din sfaturile altcuiva. Acestea fiind zise, ”sfaturile” mele nu sunt sfaturi, ci doar împărtășiri ale experiențelor mele.
Prima zi de grădiniță la noi a venit după multe și îndelungate frământări. Voiam cumva, ca prin minune, să mă poată asigura cineva că o anume grădiniță va fi ok pentru fetița mea timidă. Să mă asigure că vor avea răbdare cu ea. Să mă asigure că-i vor vorbi frumos și vor avea grijă de ea. Să mă asigure că va învăța numai lucruri bune, nu și prostii. Să mă asigure că va dormi suficient și va mânca bine și sănătos. Să mă asigure că educatoarea și îngrijitoarele vor ști cum să o potolească atunci când e neastâmpărată, fără să fie aspre cu ea. Ideea că ar fi putut cineva să o bruscheze chiar și verbal nu o puteam lua în calcul pentru că îmi făcea rău fizic.
Analizând zile și nopți la rând, am ajuns la o concluzie groaznică pentru mine, dar pur adevărată: NU EXISTĂ O GRĂDINIȚĂ PERFECTĂ. Și acum, sincer, nici măcar eu nu sunt o mamă perfectă și greșesc față de copilul meu. Cum ar putea altcineva să fie? Așadar, asta trebuie să știm, căutăm degeaba grădinița perfectă. Pentru că dacă ne așteptăm la perfecțiune de la grădiniță și de la personalul ei, dezamăgirea nu va fi deloc mică.
Până la urmă am stabilit ce era mai important pentru noi. Am găsit grădinița care să îndeplinească aceste criterii, pot spune că am avut noroc:
- Să fie personalul blând. Și de la cerința asta nu aș fi acceptat nicio abatere, niciun compromis, dar pentru asta aveam nevoie de timp să mă conving. (M-a încântat inițial doar ideea că nu aveau un sistem de pedepse și recompense, că am văzut copii luați în brațe atunci când erau agitați sau plângeau).
- Să fie foarte aproape de casă, sub nicio formă nu vrem ca în traficul infernal de la orele de vârf să ne ia jumătate de oră sau mai bine ca să ajungem la grădi.
- Mâncarea să fie diversificată și cât se poate de sănătoasă. ( Nu sunt exagerată din acest punct de vedere, nu am fost niciodată foarte strictă, dar m-am ferit destul de mult de dulciuri, am exclus prăjelile, mâncarea procesată și sucurile din comerț).
- Să aibă un program de minim două ore de somn, pentru că fetița mea doarme mult și nu te înțelegi cu ea când e obosită.
- Să aibă camere de supraveghere, pentru că nu suportam ideea să stea atâtea ore cu niște străini fără să o văd.
- Să aibă curte mare și sigură, pentru că țineam mai mult la dreptul ei de a se juca la vârsta asta decât la cât de multe activități educative avea incluse în program.
Apoi am început să mă întreb: Dar cu ce îmi îmbrac fetița la grădiniță? E fetiță, deci ar fi drăguț să-i dau rochițe și fustițe. Probabil așa vor fi celelalte colege ale ei. Dar dacă îi dau rochițe nu va fi incomod pentru ea? Hmmm… Ca întotdeauna, salvarea vine de la Google. Am căutat și am fost surprinsă să constat că nu sunt nebună, sau cel puțin nu singura. Erau o mulțime de mame care își puseseră întrebarea asta înainte de a-și da copilul prima dată la grădiniță. Într-un final, am ajuns la câteva concluzii:
- Prima și cea mai evidentă: hainele trebuie să fie comode. Copilul stă de la 8 dimineața până la 18 (în cazul nostru), așa că trebuie să se simtă bine.
- E ok să-i dai rochițe fetiței, dacă sunt de lungimea potrivită ( nu mai lungi de genunchi pentru că atunci când se apleacă va călca pe ele), dacă nu sunt ample, cu volănașe sau fundițe în care să se agațe. De preferat din bumbac și cât mai simple și lejere.
- Pantalonii sunt mai comozi, dar ar fi de preferat să nu-i dăm jeanși sau alte materiale rigide. Va face multă mișcare. Din punctul meu de vedere colanții din bumbac sau pantalonii de trening sunt alegerea ideală.
- Încălțămintea de interior este foarte importantă. Este bine să nu aibă talpa rigidă, să fie ușoară și cât mai aerisită, pentru că va sta multe ore în ea.
- Chiar dacă îți dorești să fie drăguță tot timpul, ține cont atunci când dai banii pe hainele de grădiniță că se vor murdări, se vor rupe, se vor agăța. Se joacă cu plastilină, cu acuarele, cu nisip.
Așadar, a venit și prima zi de grădiniță.
Nu am dormit deloc în noaptea de dinainte. Dimineața am stat cinci minute în fața ușii copilului pentru a-mi calma emoțiile. Inutil. Mi-am zis că măcar în fața ei să par veselă și încântată. Îi spusesem deja de mai multe ori, încercând să o pregătesc pentru această zi, cum va fi la grădiniță. Ce minunat, ce de copii, ce de jocuri, ce veselie! Ce mai, practic era raiul pe pământ. Așa că trebuia să mă comport în consecință și să nu-i transmit copilului toate emoțiile și temerile mele. Probabil am reușit și asta este foarte important. Pentru că unele dintre cele mai mari greșeli pe care le facem sunt teama și neîncrederea noastră pe care le transmitem de cele mai multe ori copiilor.
Cert este că ea a fost încântată de copii și nu a scos nici măcar un scâncet când am plecat. Eu, în schimb, după ce am ieșit pe poarta grădiniței am izbucnit în plâns. În hohote. Nu mă interesa cine se uita la mine pe stradă, nu mă puteam abține. Îmi lăsasem copilul pentru prima dată în viață cu niște străini. Cu speranța că sunt oameni buni, dar fără nicio certitudine.
Pingback: Ce trebuie să știi când îți duci copilul la grădiniță- Partea a II-a - Frici de mămici
Încerc sa va înțeleg, deși nu sunt mama, sunt educatoare, și știu exact prin ce trec copiii, dar și mamele, văzându-le cum, practic, nu le vine să-și lase puiul cu niște străini, mai ales dacă acesta pare cuprins de teama și arata ca nu se integrează în colectiv sau ca nu vrea acest lucru…ma bucur însă că la dvs integrarea în colectiv a fost una cu succes, deoarece în 80 % din caz nu e deloc asa….copiii sunt copii, iar tot ce e nou, necunoscut, diferit și brusc, le poate crea emoții puternice și reacții negative- care dispar in medie de la 2, 3 zile, la 2, 3 săptămâni. Nu ma apuc acum sa dau sfaturi din postura de educatoare despre cum trebuie sa se procedeze când copilul nu vrea sa rămână la gradi, deoarece rar o mămica tine cont de aceste sfaturi, instinctul de mama și dorința de a-l feri pe cel mic de vărsarea oricărei lacrimi, este mult mai puternic. Sper ca în continuare frecventarea grădiniței pt cea mica sa fie una rodnica și de succes !
Cazuri*** …autocorect ul telefonului își mai face de cap câteodată….
Mie personal mi-ar pinde bine un sfat sau mai multe din partea unei educatoare. Sophi este primul copil și în câteva săptămâni va merge prima oară la gradinita unde va fi printre străini.
Doamna Lidia, chiar va rugam sa ne dati acele sfaturi. Sunt mamici care tin cont sau macar se straduiesc, daca cineva le sfatuieste corect. Va multumesc daca ati avea aceasta disponibilitate.
Oh Doamne… nu ma pot opri din plans. Dv ati reusit si ati plans dupa ce ati iesit pe poarta…. eu insa nu cred ca voi fi in stare sa o duc la gradinita 🙁 sunt terminata psihic de cand suntem din ce in ce mai aproape de inceperea anului … ohhh ..
Doamna educatoare da , va rugam sa ne dati sfaturi sau sa ne impartasiti din experientele dv..sunt sigura ca ne vor ajuta !!!
Multumim pt tot… unele intrebari din mintea mea sau mai bine zis din suflet au gasit raspuns in acest articol… chiar daca scriu acum si lacrimile curg in continuu ?
Buna ziua,
Citind acest articol, precum si comentariile mamicilor emotionate de inceperea unei noi etape din viata lor si a micutilor, doresc sa va impartasesc cateva sfaturi in calitate de educatoare, pe care imi doresc sa le aplic si cand voi fi mama:
1.La inceput despartirea va fi una dificila, insa trebuie sa ganditi pozitiv, e normal sa planga dupa mami, plasul nu a facut rau nimanui.Va varsa lacrimi, apoi va inceta.Rar am intalnit copii linistiti, care nu plang la despartire,procentul e unul minor, maxim 20%.
2. E foarte important ca micutul sa se ataseze de cineva, aici vorbesc de educatoare sau ingrijitoare. Asa se simte mai in siguranta, alaturi va descoperi si noul loc unde isi va petrece o mare parte din zi.Incet, incet se va integra si cu ceilalti colegi.Nu e o regula sa vina la gradinita si din prima sa se joace cu cei de varsta lor, ei se simt in siguranta cu persoane mai in varsta, ei vad in educatoare a doua mama.
In concluzie, in momentul in care mergeti la gradi, e bine sa-l luati si pe el, se va observa daca copilul o place pe educatoare/ingrijitoare, ca pana la urma lor li se cuvine obligatia de a ingriji, educa micutul.
3. Atunci cand il lasati la gradinita, nu mai stati dupa el, pe motiv ca plange ore in sir, cum am intalnit cazuri.Astfel copilul se va obisnui si va considera ca mama sau tata trebuie sa stea si el la gradi si va plange, tipa cand il lasati acolo.Daca tot s-au inventat camerele de supraveghere, profitati de ele fie de la birou, fie de acasa.
4. Cand inscrieti copilul la gradinita, trebuie sa va asteptati la anumite probleme, mai exact:
a)avand imunitatea scazuta, copilul va incepe sa raceasca, fie vor aparea bolile copilariei, dar nu va impancietati, acestea trec, astfel isi vor intari organismul, asa se intampla in colectiv;
b) vor exista copii batausi, care mai musca fie din instinct, fie ca vor ei jucaria respectiva si asa cred ca vor obtine ceea ce vor, insa nici de data aceasta nu trebuie sa ne alarmam, sa dam vina pe parintii copilului ca nu l a invatat sau pe educator, nimeni nu vrea sa fie asa, cele mai multe cazuri se intalmpla la fractiune de secunda, trebuie sa va puneti in cazul parintelui respectiv sau e confucerii ca nici el nu se simte ok cand primeste reclamati.
In cazuri mai grave, bineinteles ca trebuie discutata problema mai profund;
Sper ca v-am fost de folos! Spor in continuare! O zi frumoasa!
Iti multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa scrii
Off, pe 12 luna aceasta va merge si mandra mea pentru prima data la gradinita(2,5 ani) si am emotii caci nu sta deloc nici la cumnatele mele si ne vedem saptamanal cu ele,mai alea in weekend si nu ne lasanici sa o pupe ,nici sa o ia in brate,nimic nimic deci am un stres de nu va inchipuiti, cand am fost la inscriere doamna a spus ca stie ca noi mamicile credem ca pentru ele e usor sa spuna sa nu ne facem griji,dar ele vor incerca sa fie ca a doua mama pentru fiecare dintre ei,ca la inceput toti vor fi afectati si vor plange,vor sta pe la usa strigandu-si mamele si eu deja lacrimam ca mi-o imaginam pe a mea pe la usa plangand si strigandu-ma, eu o voi putea vedea printr-un geam de pe hol dar ea pe mine nu, ma tot gandesc daca o sa am taria sa o vad plangand si sa nu intru dupa ea, nasa fetitei m-a sfatuit sa ies afara mai bine,abia astept sa vad cum va fi!