Da, copile, poți

Așa cum scriam de curând, eu una am realizat la un moment dat că mă învârt într-un cerc vicios.  Încercând să fac tot mai multe lucruri, sfârșeam prin a avea tot mai puțin timp. Din cauza unui sentiment de vinovăție provocat de lipsa timpului aveam tendința de a-mi cocoloși excesiv copilul, fără să realizez că în felul ăsta nu numai că nu compensez lipsa timpului, dar îi fac și rău copilului. Rău pentru că această tendință de a ne proteja excesiv copiii și de a face lucrurile în locul lor este fix în detrimentul lor.

Scopul nostru, al părinților, este să avem copii care să se descurce singuri, să aibă încredere în ei, să se respecte pe ei înșiși, să fie autonomi.

Atunci când noi facem lucrurile în locul, lucruri pe care și ei le-ar putea face cu mai mult sau mai puțin efort, practic le spunem că ei nu pot, că noi facem aceste lucruri mai bine decât ei. Asta nu le dă niciun pic de încredere în forțele proprii, ba dimpotrivă.

Noi vrem ca micuții noștri să ajungă să se descurce în viață, să fie independenți, să fie autonomi, nu-i așa?

Fraze ce pot fi nocive

”Ești mic, nu poți tu să faci asta”, ”Nu e bine, lasă-mă pe mine” și alte derivate și variații ale acestor fraze cred eu că sunt unele dintre cele mai nocive mesaje pe care le putem adresa copiilor noștri.

Pe mine m-am surprins de multe ori gândindu-mă:  e mică, lasă că are destul timp să facă x și y lucru când va fi mare. Acum e copil, să se bucure de copilărie. Dar am realizat că a se bucura de copilărie nu înseamnă că eu trebuie să fac lucrurile în locul ei. Pentru că așa nu se bucură de copilărie, ci învață că nu poate, că altcineva trebuie și va face lucrurile în locul ei.

Soluția? Să le atribuim copiilor noștri responsabilități pe care le pot duce. Să-i încurajăm să facă lucrurile singuri. Și, cel mai important, cred eu, este să facem totul în joacă. Responsabilitățile nu trebuie să devină o povară, ci o distracție.

Cele mai importante două lucruri pe care le putem oferi copiilor noștri…

… nu costă bani. Oricât de mult am alerga noi pentru o situație financiară mai bună, oricât de mult ne-am sacrifica timpul pentru a ne asigura că micuții noștri nu vor crește înconjurați și afectați de lipsurile materiale, ceea ce au ei nevoie de fapt nu se poate cumpăra cu bani.

Aceste două lucruri sunt, în opinia mea, dragostea necondiționată și autonomia.

Autonomia constă în a-i încuraja să facă lucruri singuri, în a le oferi libertatea de care au nevoie pentru a deveni independenți.

Eu am constatat că micuților noștri le place să se simtă utili, să știe că pot face lucruri. Copiii au nevoie să știe că este nevoie de ei, că pot contribui. Că sunt capabili și că pentru noi e importantă contribuția lor.

Iar dragostea necondiționată, despre care cred eu că este esențială în creșterea unui copil, constă în a renunța la a pretinde perfecțiunea de la copiii noștri. Normal că ei fac lucrurile în felul lor, așa cum pot la vârsta lor. Sigur că de cele mai multe ori nu le vor face așa cum vrem noi. Dar noi, părinții lor, trebuie să le fim alături mai ales atunci când greșesc și să avem grijă  să nu-i criticăm. Să renunțăm deci la perfecțiune.

Ce lucruri poate face un copil de 3-4 ani

Și ca să împărtășesc din experiența noastră, așa cum am mai scris, am trecut la mai mici sau mai mari responsabilități pe care eu cred că, de cele mai multe ori, un copil de 3-4 ani le poate îndeplini:

• Să-și strângă singură jucăriile – am povestit aici cum am reușit
• Să așeze cărțile la locul lor
• Să pună rufele murdare în coșul de rufe. Și, mai nou, îi place să mă ajute să le sortăm pe culori și să le punem în mașina de spălat.
• Să-și aleagă hainele și să se îmbrace singură (cu ajutor, când și dacă este cazul)
• Să se încalțe singură- deocamdată am evitat șireturile, am optat doar pentru fermoar sau arici, dar în curând mă gândesc să învățăm să legăm și șireturi
• Să se spele pe mâini când vine de afară sau când e murdară. Și de aici a venit dorința ei de a se spăla singură și seara, la duș. Iar eu mă uit la ea și parcă mă mănâncă mâinile să intervin, dar mă abțin, văd pe zi ce trece că se descurcă mai bine.
• Să caute și să găsească lucruri. De multe ori Sophie a fost de un real ajutor când căutam diverse lucruri, iar faptul că m-a ajutat să găsesc un lucru și eu am fost bucuroasă că ea l-a găsit a făcut-o tare mândră.
• Să așeze șervețelele și tacâmurile la masă
• Să-și pună singură apă în pahar. Da, de multe ori mai dă și pe lângă, dar e apă, nu-i nicio tragedie. Și am grijă să-i dau sticluțe de jumătate de litru sau 1 litru, să-i fie mai ușor.
• Să taie singură diverse alimente (cu un cuțit de plastic)
• Să mănânce singură. Sophie, de exemplu, încă nu mănâncă singură când e foarte obosită. Iar atunci eu sunt acolo pentru a o ajuta, în mod contrar risc să adoarmă nemâncată.
• Să își spele farfuria – asta a fost inițiativa ei, pentru că ei îi place să se bălăcească oricum și oriunde și i s-a părut tare interesantă activitatea asta (pe care recunosc sincer că eu o consider o povară 🙂 )
• Să arunce gunoaiele la coș
• Să-și așeze pernele și păturicile după somn
• Să ceară singură un produs de la magazin. Asta a fost o provocare și pentru mine, dar încântarea Sophiei a fost maximă. Am așteptat-o afară și ea s-a dus singurică, a cerut produsul, a plătit, s-a întors cu zâmbetul până la urechi și mândră de ea.
• Să-i dea de mâncare pisicii. Noi nu avem deocamdată pisică, dar are bunica.
• Să ajute pe cât posibil la gătit. Eu una am implicat-o cât de mult am putut în activitatea asta și din dorința de a petrece timp cu ea (și de a nu o lăsa deoparte) chiar și atunci când trebuie să gătesc. Sunt multe lucruri pe care le poate sub supraveghere. Poate sparge un ou, poate pune diferite ingrediente în mâncare, poate tăia diferite legume. Poate face o mulțime de alte lucruri în funcție de ce gătim. Da, nu le nimerește din prima, nici din a doua, dar de fiecare dată e mai bine. Și, foarte important, e distractiv :).

Desigur, lista asta poate fi diferită de la copil la copil, de la familie la familie. Un lucru la care copilul tău este îndemânatic, poate fi dificil pentru copilul meu. O activitate care copilului meu îi poate plăcea foarte mult, spre exemplu bălăceala și spălatul, altui copil poate să-i displacă total și atunci nu e cazul să insistăm. E important ca noi să-i încurajăm să facă lucruri care le plac, să le oferim libertatea necesară pentru a face aceste lucruri. Responsabilitățile nu se vor transforma într-o povară dacă le facem în joacă și nu devin o obligație. Ba dimpotrivă, copiii vor căpăta încredere în forțele proprii, vor deveni autonomi.

Responsabilitățile nu pot veni toate peste noapte, nu e ușor nici pentru noi să încetăm să mai facem lucrurile în locul copilului, nici pentru copil să le facă singur deodată pe toate. Dar, încet-încet, cu răbdare copiii noștri învață că pot.

(p) Spune da autonomiei copiilor

Nu este prima dată când vă vorbesc despre campania Spune Da Autonomiei lansată de Danonino, m-am alăturat în urmă cu ceva vreme acesteia. Este o campanie minunată în cadrul căreia eu personal am învățat multe lucruri bune și al cărei mesaj consider că ar trebui să ajungă la toți părinții. Copiii au nevoie să-i lăsăm să descopere, să exploreze, să vadă că pot. Copiii au nevoie de autonomie. Rolul nostru este să-i încurajăm, să le oferim libertate, dar și suport.

#SpuneDa – ”Da, copile, poți” – e ceea ce este bine să audă de la noi, părinții lor, cât mai des. ”Și dacă ai nevoie de ajutor, sunt aici pentru tine”, e la fel de important.

Să le dezvoltăm aripile copiilor noștri, pentru că, într-o bună zi, inevitabil își vor lua zborul  🙂