De ce plânge mor-mor

De ceva vreme încoace, destul de frecvent, Sophie își ia în brațe câte o jucărie ca să nu mai plângă (jucăria, firește). Și de fiecare dată, fără excepție, avem aceeași discuție cu același final.

-Mami, îl iau în blațe pe mol-mol…
-Bine, mami, ia-l
– Pânge, mami, îl iau în blațe
-Și dacă îl iei în brațe nu mai plânge?
-Nu mai pânge, îl iau în blațe, țin asa (și îl apropie tare de ea și îl ține lângă fățuca ei)
-Dar de ce plânge, mami, mor-mor? Ce a pățit?
-Plânge a mami lui
-Ce s-a întâmplat cu mami a lui?
-E a muncă. Mami lui e a muncă. Pânge, îl iau în blațe.
-Bine, mami, ia-l. Și spune-i că mami a lui o să vină de la muncă și se vor juca amândoi. Și mami a lui o să-l ia în brațe și o să-l pupe tare, tare. Da? Să-i spui așa ca să știe și el
-Da? Mami a lui vine si ia în blațe? – mă întreabă ea deja cu fața mai senină.
-Da, mami, sigur. La fel cum fac și eu. Atunci când vin de la muncă te iau în brațe și ne jucăm. Nu știi că așa facem?
-Ba da! Bine! Mami, vleau în blațe.

Cam asta e discuția care de fiecare dată se sfârșește cu ”mami, vleau în blațe”. Și de fiecare dată ne luăm în brațe și ne punem pe joacă. Și uită imediat și de mor-mor, că doar nah, acum nu mai plânge nici el. E totul ok, toată lumea a fost luată în brațe.

Așa, în toiul jocului, se ma uită la mine ca și cum ar vrea să-mi spună sau mă întrebe ceva important:

-Mami…
-Da, mami, ce este?
-Nu stiu

Ei bine, eu știu. De fiecare dată vrea să-i spun că ea e fetița mea dragă și că atunci când o să vin de la muncă o s-o iau în brațe. Și îi spun, evident. Pentru că așa este.

După scena asta, mogâldeața mea e din nou cea mai fericită. Nicio jucărie nu mai plânge, ea aleargă de colo colo, aruncă prin toată casa cu mingea, pictează mobila și pereții și pe ea însăși (slavă cerului că s-au inventat culorile și cariocile care se spală rapid). E așa fercită că își vede de joaca ei și eu liniștită de treburile mele. Ea fercită, eu fericită.

Căci, așa cum am spus de fiecare dată, e tare important să știm să analizăm jocurile copiilor, ele nu sunt deloc lipsite de importanță.

One thought on “De ce plânge mor-mor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *