Mami, Moș Nicolae aduce la mine băț?

Nu știu când a trecut anul ăsta. Nu-mi vine să cred că suntem deja în decembrie și e deja vremea Moșilor cei darnici. Și nu-mi vine să cred nici că Mogâldeața mea a crescut și deja purtăm discuții pe tema asta. Parcă ieri era o mână de om și gângurea și se uita cu ochii mari la luminițele din brad și la globurile sclipicioase.  Dar sunt fericită. Eu iubesc sărbătorile și atmosfera lor. Îmi place să cumpăr cadouri, îmi place să dăruiesc. Desigur, îmi place și să primesc :). Îmi place să gătesc preparate pe care nu le gătesc în restul anului. Îmi place să împodobesc bradul și toată casa. Și anul ăsta, pentru că Mogâldeața a mai crescut îmi va plăcea și mai mult. Totul!

Și pentru că e vremea Moș Nicolae și ne-a auzit pe mine și pe tati vorbind despre Moș, Sophie a venit repede și s-a lipit de mine cum face de obicei când vrea să mă întrebe ceva fără să-i văd fața. Se apucă cu mânuțele de șoldul meu într-o îmbrățișare și se uită fix în față, la nivelul ei. De ca și cum aș avea pe bluză ceva foarte interesant.

-Mami, Mosu Nicolae aduce băț?  (M-a luat prin surprindere cu bățul. Noi nu pomenisem de băț sau nuielușă niciodată)
-Nu, mami, nu aduce băț.
-Ba da, mami, aduse băț la copiii lăi si oblasnici! (mi-a zis foarte seriosă și gesticulând)
-Mami, asta este o poveste. Cine ți-a spus-o?
-Ăăăăă… Nu știu
-Mami, eu nu cunosc copii răi și obraznici. Tu cunoști?
-Ăăăăăă
-Spune-mi, mami. Știi tu copii răi și obraznici?
-Nu știu
-Păi vezi? Ți-am zis, nici eu nu știu. E o poveste.
-A mine aduce moșu băț, mami?
-Nu, mami, tu nu ești rea și obraznică. Tu ești un copil bun și vesel. Ți-am zis, eu nu cunosc copii răi. Nu am văzut nicăieri.
-Ce aduce a mine Mosu?
-Nu știu, mami, ce aduce Moșu. Așteptăm și vedem. Ne pregătim ghetuțele frumos,  vedem noi ce aduce Moșu. Eu cred că știe el ce să le aducă tuturor.
-Da?
-Da, mami
-Bine… Punem toți ghetuțe aici, la usă. Hai, mami! Hai, tati! Aici!
-Mâine seară, mamă, nu acum.
-Hai să le punem de acum, să fim siguli că le vede.

Și așa a decurs prima noastră discuție despre Moș Nicolae. De unde știe ea de copii răi și obraznici și băț, habar nu am. Cel mai probabil de la grădiniță. Dar m-a surprins.

Când mi-am dat seama că s-a gândit la ea ca fiind rea și obraznică m-am întristat și revoltat în același timp. Nici eu, nici taică-su nu i-am spus niciodată că este obraznică. Și nici rea. Clar nu! Pentru că eu nu cred că există copii răi și obraznici.  Există copii plini de energie. Copii neastâmpărați, că de-aia sunt copii. Să se joace, să alerge, să facă năzbâtii. De care noi să ne amintim cu drag și nostalgie când or fi mari. Copii care tânjesc după atenție și fac orice pentru a o obține. Copii care testează limitele. Pe ale lor și pe ale celorlalți. Copii curioși cărora li se pare interesant ceea ce e interzis. Sincer, chiar și mie mi se pare câteodată și am 32 de ani. Copii nervoși, copii agitați, copii care se simt neînțeleși și reacționează în consecință. Sunt multe feluri de copii, nu am pretenția că aș cunoaște toate stările prin care trec copiii. Am un singur copil și mereu mă ia prin surprindere. Dar eu nu cred că există copii răi și obraznici.

Așa că la noi nu există nici Moș Nicolae care aduce nuielușă (asta e, îmi asum faptul că nu respect tradiția), nici Moș Crăciun care aduce cadouri condiționat- pentru că Moș Crăciun e un moș bun și iubește toți copiii- și cu siguranță nu există și nu va exista niciodată ”Doamne-Doamne care ne pedepsește”. Nu extind subiectul ăsta, nu e momentul. Dar nu vreau sub nicio formă să sădesc în inimioara aia mică vreo urmă de teamă de ceva sau de cineva și nici vreo sămânță a ideii că este rea, obraznică sau mai știu eu cum. Pentru că eu îmi iubesc copilul. Și urăsc să pun etichete ce nasc consecințe (acum și rămân peste ani) în funcție de o împrejurare sau alta. Ăsta este rolul meu, să-i fiu alături și când greșește. De-asta sunt mamă.

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu. Dacă vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! 🙂