Sfaturi pentru părinți

Cele dintre voi care mă citiți de mai mult timp știți deja că mă feresc foarte tare să dau sfaturi. Prefer să-mi expun experiențele, trăirile și gândurile și dacă ele sunt de folos cuiva mă bucur din toată inima. Niciodată nu am pretenția că am dreptate, pentru că și noi, mamele, și copiii noștri suntem diferiți.

Răsfoind zilele trecute site-ul anidescoala.ro – site pe care îl ”răsfoiesc” deși fii-mea nu are nici 3 ani, pentru că vreau să știu ce se mai întâmplă cu și în școala zilelor noastre – am dat și peste sfaturi pentru părinți și sfaturi peste copii, iar un articol drăguț ”Sfaturi de viaţă pe care fiica ta are nevoie să le ştie”   m-a făcut să mă gândesc că sunt totuși sfaturi universal valabile, bune de urmat chiar dacă suntem atât de diferiți.

Am stat și m-am gândit ce sfaturi aș fi vrut eu să primesc, ce sfaturi m-ar fi bucurat. Pentru că, recunosc, am primit de când sunt mamă și sfaturi care nu m-au bucurat, ba chiar mi-au provocat frustrări pentru că la mine nu aveau aplicabilitate. Și da, ar fi fost câteva pe care le-aș fi primit cu drag. Iată-le:

Iubire necondiționată față de copil

Știu, noi toate îi iubim necondiționat, sunt ai noștri, fac parte din ființa noastră. Dar câteodată vrem prea mult de la ei, ne supărăm inutil când lucrurile nu sunt așa cum ne-am dorit noi. Ne supărăm pe ei dacă țipă, dacă fac crize de furie, dacă nu sunt ascultători, dacă nu sunt așa cum ne dorim noi. Și de multe ori reacțiile noastre nu denotă dragoste necondiționată, ci parcă mult prea condiționată. Așa cum noi, adulți fiind, ne dorim să fim înțeleși și iubiți chiar și atunci când greșim, să nu primim reproșuri când deja știm că am greșit și deja ne macină sentimentul de vinovăție, poate că așa și copiii noștri au nevoie să știe că îi iubim oricum, chiar dacă greșesc.

Cred că dragostea noastră necondiționată și mai ales faptul că le arătăm această dragoste le va da încredere în ei, vor ști acum și peste ani că nu sunt singuri, că suntem părinții în brațele cărora pot găsi oricând alinare, indiferent ce s-ar întâmpla și indiferent prin ce ar trece.

Timpul și afecțiunea sunt prioritatea

Știu, ne dorim să aibă o cameră frumoasă atunci când ajung acasă, apoi ne dorim jucării și hăinuțe frumoase, apoi grădinițe bune și uneori facem mari sacrificii să îi dăm la unele scumpe, apoi activități care să-i ajute să se dezvolte, apoi școli, apoi, apoi… Toate acestea au rostul lor, desigur. Dar înainte de toate ei au nevoie de noi, de părinții lor. Asta este cel mai important pentru ei. Să le fim aproape, iar atunci când le suntem fizic aproape să fim prezenți 100%. Să ne jucăm cu ei, să le oferim afecțiunea noastră, să fim atenți la nevoile lor, să nu amânăm timpul petrecut cu ei pentru că mereu avem un milion de lucruri de făcut. Anii nu se mai întorc, iar ei își vor aminti în primul rând acest timp petrecut împreună. Sau lipsa lui. Mai ales lipsa lui.  Mai mult decât faptul că au avut sau nu au avut jucării, haine, grădinițe, activități.

Calmați-vă

Recunosc, ăsta este un sfat pe care eu l-am primit, dar nu l-am putut urma. Nu am știut cum. Părinții agitați au copii agitați. Mamele nervoase, supărate, panicate transmit starea copilului. Nu știu până la ce vârstă, dar sigur cel puțin până aproape de trei ani. Nu am crezut în asta, nu am găsit logica. Ei bine, acesta este lucrul pe care am învățat să-l accept fără a fi logic. Am început să cred în legătura dintre mamă și copil încă din primele zile când mă trezeam cu fix câteva secunde înainte de primul ei scâncet. Mi s-a dovedit fără excepție că fiecare zi agitată a mea a fost și ziua ei agitată. Deci, pe cât posibil, calmați-vă. Vă spun și cum, am învățat între timp. Când simțiți că nu mai puteți, trageți aer în piept, luați copilul în brațe și calmați-vă împreună. Funcționează.

Ascultați-i chiar dacă nu vi se pare important ce spun

Abia așteptam să vorbească și mulți părinți îmi spuneau ”vei vedea tu, nu o să mai tacă”. Așa este, nu mi-am imaginat vreaodată că poate cineva să vorbească mai mult decât mine. Ei bine, se poate. Fii-mea. Ce spune? Oh, doamne! Câte în lună și în stele și dincolo de ele. Ce nu-ți trece prin cap. Nu ți se par lucruri importante, dar pentru ei sunt. Ei vor să fie ascultați, vor să știe că ai înțeles ce ți-au spus, că i-ai înțeles. Ei învață din asta, ei vor să vadă reacții, ei au nevoie de confirmări din partea noastră. Asta m-a învățat copila mea de nici trei ani. Sfatul ăsta este de la ea.

Respectați-i

Am mai scris despre asta. Copiii au nevoie de respect la fel ca și noi. Poate chiar mai mult decât noi. Au nevoie să audă că ne cerem iertare atunci când greșim, pentru că da, suntem oameni și greșim, să știe că ținem la sentimentele lor. Suntem cel mai bun și mai important exemplu pentru ei. Consider că orice nouă ne place nici lor să nu le facem. Nu vrem să fim mințiți, să nu-i mințim, nu vrem să fim jigniți, să nu-i jignim. Nu mai vorbesc de lovit. Nici nu pot să mă gândesc la asta. Nu există niciun motiv în lumea asta pentru care să lovești un copil, indiferent cât ești de nervos, indiferent în ce măsură reușește mâna de om să te scoată de minți. Pentru că da, sunt și momente în care reușește. Dar de câte ori ai enervat și tu pe cineva la culme? Poate chiar ți s-a părut că ai dreptate, poate aveai, poate nu. Cum ar fi fost să te lovească?

Aveți încredere în voi

Da, asta o spun tocmai eu, care m-am îndoit de o mie de ori de faptul că voi fi și apoi că sunt o mamă bună. Nu e ușor să fii părinte, dar nici nu e ceva mai minunat pe lumea asta. Încă o dată spun, cred cu tărie în legătura dintre mamă și copil. Cred că mamele sunt supereroi. Ele au puterea de a ști ce e bine pentru copilul lor, chiar dacă e vorba despre primul copil și sunt experiențe unice, netrăite încă.  Aveți încredere în voi, sunteți mame bune chiar dacă greșiți, chiar dacă nu sunteți perfecte. E perfect normal să nu fiți perfecte. Uită-te în ochii copilului și vei vedea că și el crede același lucru, ești cea mai bună mamă pentru el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *