De ce au nevoie copiii pentru a fi creativi

Eu cred că rolul nostru de părinți, dincolo de a răspunde la nevoile de bază ale copilului nostru, este să scoatem la iveală tot ce este mai bun în ei și să-i stimulăm să-și dezvolte atuurile. Să trecem peste prejudecățile noastre și să-i creștem liberi.

Cred că fiecare copil are un potențial creativ. Și de noi, părinții lor, depinde cât de mult îi ajutăm sau nu să-și descopere și să-și dezvolte acest potențial.

Copiii noștri nu se nasc cu prejudecățile și regulile cu care am fost noi crescuți, ei încă de foarte micuți vor să creeze așa cum simt ei. De noi și de deschiderea noastră către lucruri noi depinde dezvoltarea creativității lor. Sau, dimpotrivă, îngroparea potențialului lor creativ.

Să ne încurajăm și să ne învățăm copiii să creeze și nu doar să consume cred că este sau ar trebui să fie unul dintre țelurile importante privind formarea și educarea micuților.

Cei mai mari dușmani ai creativității

Așa cum am spus, la noi, părinții este cheia. De multe ori, fără să realizăm, le îngrădim orizonturile copiilor noștri. Și facem asta din cauza fricilor noastre, din cauza felului cum noi am fost crescuți. Un părinte căruia îi este frică de înălțimi sau chiar are rău de înălțime este mult mai predispus la a-i interzice copilului să se urce, să spunem, într-un copac. Asta față de un părinte care este alpinist și își încurajează chiar copilul să se cațăre și să descopere înălțimile. Este firesc și necesar să fim atenți la siguranța copiilor, dar trebuie să analizăm cu atenție limitele pe care le impunem.

La fel, un părinte care este obsedat de curățenie, este predispus să nu-și lase copilul să se murdărească, pe el înșuși, casa, locul de joacă. Deși bucuria copilului poate consta fix în a se murdări,  a-și băga mâinile în diverse lucruri, a simți texturi. Așa descoperă el lumea, luând contact direct cu ea.

În opinia mea, cei mai mari dușmani ai dezvoltării creativității sunt tocmai critica, faptul că le judecăm acțiunile în loc să-i înțelegem și, nu în ultimul rând, faptul că nu acceptăm ideile lor dacă sunt diferite de ale noastre.

Cum să le stimulăm creativitatea

De exemplu, noi, în zilele mohorâte și ploioase avem două activități preferate de făcut în casă. Gătitul, și pictatul sau coloratul. Dacă îmi propun să fac asta împreună cu Sophie, atunci las deoparte obsesia mea pentru curățenie și ideile privind cum ar trebuie să se desfășoare aceste activități.

gatit

Și da, ne murdărim de făină, de ouă, de acuarele. Pe mâini, pe față, pe haine, pe jos, pe gresie. Poate nu-i iese din prima să spargă oul în bol și ajunge pe ea.

gatit2

Peste ou mai vine și făina și uite așa aș putea face măcar câteva fursecuri folosindu-mă doare de ingredientele de pe tricoul ei.

gatit1

 

Dar ea se bucură de faptul că am gătit împreună. Nu o critic, nu o judec, nu mă supăr. O încurajez să facă mai bine și chiar va face. Chiar dacă rezultatul nu este același cu cel la care m-am gândit eu. Câteodată iese chiar mai bine 🙂

gatit3

 

Trebuie să le permitem copiilor să facă propriile greșeli, așa vor învăța. Având grijă mereu să facă totul exact așa cum trebuie, să nu cadă, să nu se murdărească, riscăm să-i creștem într-un bol de sticlă. Nu așa îi pregătim pentru viață. Copiii nu-s bibelouri!

La fel și cu pictatul. De multe ori copiii văd lucrurile diferit de cum le vedem noi. Așa cum am mai spus, lăsând un copil să picteze, să coloreze cum crede el, am putea descoperi lucruri surprinzătoare pe care altfel poate nu le-am afla. Sophiei îi place să picteze cu degetele. Mai pe foaie, mai pe masă, mai pe hainele ei. Pe unele doar le murdărește, din neatenție, pe altele chiar le pictează. Și ce încântare maximă când își pictează câte un tricou. Nu am de unde să știu ce mare designer vestimentar cu idei și printuri îndrăznețe și revoluționare poate ieși din ea.

pictam

Susțin cu tărie că ar trebui să ne lăsm copiii să descopere bucuria jocului, să creeze experiențe inedite din care să învețe lucruri noi, să-și exprime creativitatea. Să-i lăsăm și să-i încurajăm că creeze amintiri frumoase, căci cu ele vor rămâne și ei și noi peste ani, când vor crește.

tricou

(P)Lasă-l să se murdărească astăzi, ca să devină ce vrea el mâine”

Îmi place foarte mult campania lansată de Omo, care spune că, în loc să te îngrijorezi când petele apar pe hăinuțele copiilor, mai bine lasă-i să experimenteze, să se joace, să se bucure de copilărie și bazează-te pe OMO Ultimate pentru o îndepărtare cu succes a murdăriei. Mărturisesc că eu personal l-am încercat pe hainele pline de mâncare ale Sophiei și nu am ce să-i reproșez.

Ideea că micuții învață murdărindu-se e una cât se poate de adevărată și se aplică de când sunt încă foarte mici, cam de pe când începem diversificarea și mânuțele lor drăgălașe și curioase scormonesc mâncarea să simtă textura. Știu că nu e chiar cel mai plăcut lucru să vedem hainele lor drăgălașe pline de pete,înțeleg și eu îngrijorarea asta, n-am ratat-o.  Totuși,  Omo a lansat un experiment la care au participat mai multe mame. Cum era de așteptat, mamele au fost cele care au văzut numai murdărie și pete în fața ochilor, pe când copiii s-au lăsat duși de val și s-au distrat de minune. Abia la final, mamele realizează că au exagerat cu reacțiile lor pentru că în fața lor erau de fapt proprii copii,  fericiți că erau liberi să creeze fix așa cum vor ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *