De ce este bine să ne împrietenim copiii cu emoțiile negative

Noi toți considerăm că emoțiile sunt negative și pozitive. Și, cumva, e firesc să gândim așa. Și pentru că așa am crescut, așa am învățat, dar și pentru că, pur și simplu nu ne place să fim triști, să ne fie frică, să fim furioși.

Totuși, ne place sau nu, emoțiile astea toate fac parte din viața noastră și fiecare dintre ele au rolul lor. Chiar dacă, de cele mai multe ori, simțim că unele doar ne împiedică. 

E o discuție lungă tare asta despre importanța emoțiilor. Dar gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă un om nu ar simți deloc frica. Deloc, deloc, deloc, în niciun context și sub nicio formă. Și-ar putea risca viața în cel mai crunt mod cu putință, clipă de clipă, fără să realizeze. Nimic nu l-ar împiedica să se arunce în fața unei mașini, sau să vrea să conducă un TIR ori un avion (deși habar nu are cum), să sară de la înălțime și așa mai departe. Asta, până când, foarte posibil, într-o zi, lipsa asta completă de frică ar putea chiar să îl coste viața. 

Așadar, fiecare dintre emoțiile noastre au rostul lor. Doar că felul în care ele apar și felul în care ne fac să ne simțim și să acționăm, de multe ori, nu e și cel pe care ni-l dorim. Fix din motivul ăsta, avem tendința să fugim de emoțiile pe care le numim negative. Să le ascundem sub preș, căci ele nu dispar cu adevărat, doar pentru că ne propunem noi asta. Și ne învățăm și copiii să facă la fel. Evident, cu dorința de a le face un bine. Le spunem adesea copiilor ”n-are de ce să-ți fie frică”, ”nu mai plânge, ăsta nu e motiv să fii trist/ă”, ”nu are de ce să-ți fie rușine”, ”cum să nu poți face asta, ești fată/băiat mare”. 

Doar că, unui copil (și unui om în general) nu-i va trece frica, tristețea, furia, nu se va evapora neputința, doar pentru că cineva îi spune că nu e ok să le simtă. Ba, mai mult, se va simți neînțeles, poate defect, din moment ce el simte ceva și cei din jur îi spun că nu are de ce să simtă așa. 

Ce simțim nu este bine sau rău. Sunt emoțiile noastre și atât. Cum ne comportăm însă, poate să fie decizia noastră. Dar asta numai dacă reușim să ne împrietenim cu emoțiile. Să le recunoaștem, să ne dăm seama de unde vin și ce ni le-a provocat. Să le putem gestiona noi pe ele, nu ele pe noi. 

Gestionarea emoțiilor de toate culorile face parte din procesul de dezvoltare armonioasă a copiilor și este o lecție pe care este bine să le-o predăm celor mici cu multă răbdare și creativitate. Jocurile și întâmplările prin care trece îndrăgitul personaj Blue din serialul cu același nume de la Disney Junior ar putea fi o sursă de inspirație pentru jocuri de conectare în familie sau pentru a-i ajuta pe cei mici să își gestioneze cât mai bine emoțiile. De aceea este un serial iubit deopotrivă de părinți și copii.

Provocarea Disney Junior

Știu că am tot scris despre emoții în ultima vreme, de data asta o fac la provocarea celor de la Disney Junior, care ne-au făcut o surpriză tare frumoasă și ne-au încurajat să jucăm joculețe cu rolul de a ne împrieteni cu emoțiile, jocuri inspirate din indragitul serial.

Disney Junior lansează, începând din 22 februarie, de la ora 18.30, un nou sezon al desenului animat Blue, pe care Sophie îl îndrăgește tare mult. 

Este vorba despre o cățelușă care iubește să se joace punându-se în rolul de adult și ajunge, astfel, în tot felul de aventuri nebunești. E un desen despre bucuria jocului și despre lecțiile pe care copiii le învață tocmai prin joacă. Desenul își propune să fie sursă de inspirație pentru jocuri de conectare între părinți și copii.

Cu această ocazie, am primit de la Disney un minunat cadou, acesta din imagine:

Ne-au provocat la mai multe jocuri, dar pe unul dintre ele vreau să-l împărtășesc aici cu voi, poate vă inspiră. Cele trei ghivece cu flori au câte o etichetă, fiecare pentru câte o emoție. Pe una scrie teamă (puteți scrie orice emoție cu care vreți să vă împrieteniți copilul), pe celelalte Sophie a vrut să scrie bucurie. Și, dacă zambilele cu bucurie le udăm ca ele să înflorească și să ne încânte cu parfumul lor, avem grijă și de teamă și ne împrietenim cu ea. Pentru că frica noastră nu-i ceva de speriat, este doar ceva de care să fim conștienți. Să vedem de unde vine și ce putem face cu ea. E un prilej minunat să vorbim cu copiii despre fricile lor, despre tristețea lor, despre dezamăgirile lor. 

Un joc de conectare care nouă ne place foarte mult este Jocul Amintirilor. Este un joc pe care Sophie spune că l-a inventat ea, prin urmare este și preferatul ei. 

Jocul Amintirilor presupune ca fiecare dintre noi să povestească o amintire cât mai îndepărtată. E plăcut să auzi copilul ce-și amintește și de la ce vârstă. În plus, poți să povestești și tu, ca părinte, lucruri din copilăria ta, care foarte probabil a fost mult diferită. Și, cel mai important, îi poți povesti cât de mult l-ai iubit când era mic, ce provocări ai întâmpinat sau lucruri amuzante. Copilul poate dezvălui adesea momente amuzante, dar și momente în care i-a fost greu, s-a simțit trist sau dezamăgit. Este un prilej perfect să-i cuprindem emoțiile, să ”reparăm” lucruri care în trecut poate nu ne-au ieșit foarte bine. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *