Despre bullying: și copiii agresați, și cei care agresează, dar și martorii sunt, de fapt, victime (p)

Așa cum vă povesteam, am participat zilele trecute, la o oră online cu niște copiii minunați din județul Cluj.

Am fost invitată în cadrul programului Școala Siguranței Tedi să particip la o lecție despre recunoașterea și prevenirea fenomenului de bullying.  Proiectul „Școala siguranței Tedi” se desfășoară în parteneriat cu Ministerul Educației şi Cercetării și cu Poliția Română. Acesta reprezintă o campanie de responsabilitate socială adresată școlilor și elevilor de clasa I şi are ca obiectiv consolidarea informațiilor privind siguranța școlarilor care s-ar putea confrunta cu pericole în drum spre școală, la școală, acasă sau în timpul vacanțelor.

În anul școlar 2021-2022 au fost înscriși 36.407 de elevi din toată țara. Aceștia li se adaugă celor peste 215.000 de elevi de clasa I care au absolvit cursurile Școlii siguranței Tedi în ultimii 6 ani. Mai multe informații pentru elevi, pentru părinții acestora și pentru învățători se regăsesc pe site-ul programului www.scoalatedi.ro.

Ca de obicei, copiii au fost minunat de sinceri și receptivi. Și eu am fost foarte recunoscătoare că am putut să le citesc o poveste terapeutică despre îmblânzirea fricii și trezirea încrederii.

Micuților li s-a explicat ce este acela bullying, atât de către învățătoarea lor, dar și de către Comisarul șef de poliție invitat special pentru a le oferi repere copiilor. Dincolo de explicații, evident, ce i-a captivat cu adevărat au fost jocurile și activitățile. Și vă povestesc la finalul articolului două jocuri foarte dragi mie pe care le putem juca cu copiii noștri pentru a-i ajuta să pună limite sau, dacă este cazul, să înțeleagă că nu este ok să-i rănim pe ceilalți.

Dar, până la jocuri, aș vrea să vorbesc și eu aici un pic despre fenomenul de bullying, care, deși uneori pare că nu e și despre copiii noștri, din păcate e. Suntem chiar ”fruntași„ în Europa. Potrivit Salvați Copiii, România se află pe locul 3 în ceea ce privește frecvența fenomenului de bullying. 

Despre bullying

Hărțuirea, jignirea, umilirea repetată și intenționată este ceea ce numim bullying și este un fenomen care își pune amprenta asupra sănătății emoționale și sociale a tuturor copiilor, indiferent că sunt victime, agresori sau martori.

Victime sunt atât copiii agresați, cât și martorii sau chiar agresorii

Pe termen lung, acești copii pot și vor dezvolta mecanisme de inadecvare socială, fie că vorbim despre comportamente de abuz de putere, în cazul agresorului, fie despre un comportament de izolare socială, în cazul copilului-victimă. 

Nici copiii care sunt martori nu au parte de un mediu școlar sănătos. Ei se simt fie complici, fie se simt intimidați și amenințați de comportamentele de bullying ale colegilor lor. Chiar și copiii care doar asistă la fenomenul de bullying vor înțelege că relațiile interumane se construiesc pe o ierarhie a puterii în care e ceva obișnuit ca cei puternici să recurgă la abuzuri.

De asemenea, foarte important este faptul că atunci când un copil ajunge să agreseze un alt copil, trebuie să înțelegem că în spatele acelui comportament de agresivitate există o problemă și nu vorbim despre ”răutatea copiilor”. 

Tocmai de aceea, și copiii care ajung să-și agreseze colegii au nevoie să fie ascultați și înțeleși. Este nevoie să fie identificate motivele care au dus la un astfel de comportament și să se discute cu ei cu blândețe și fermitate. Emoțiile copiilor sunt întotdeauna valide, deci este firesc ca un copil să fie furios pe un alt coleg. Așadar, ca părinte și profesor, este bine să-l înțelegem pe copil, dar obligatoriu să punem limite ferme în privința comportamentului. Mai exact, să i se explice că chiar dacă cineva ne supără sau ne enervează din orice motiv, nu este permis să jignim, să batjocorim sau să lovim. Înțelegem deci emoțiile copilului, dar explicăm că nu este normal să provocăm suferință celorlalți.

Prevenirea și combaterea bullyingului

În ceea ce privește prevenirea și combaterea bullyingului, responsabilitatea este comună – atât a părinților, cât și a profesorilor. Asta pentru că există cazuri în care această responsabilitate este plasată dintr-o parte în cealaltă. Mai exact, sunt părinți care se așteaptă ca profesorii să rezolve aceste probleme la școală, fără intervenția lor asupra propriilor copii. Dar și profesori care au așteptări ca părinții copilului/copiilor implicați în bullying să se ocupe singuri de rezolvarea acestei probleme care, totuși, se desfășoară și în școală. 

În concluzie, în cazul bullyingului este necesară o bună colaborare între părinți și profesori.  Mai exact, implicarea este necesară în cazul tuturor celor implicați, atât a părinților copilului agresat, cât și a părinților copiilor care, din diferite motive, ajung să agreseze. 

Un aspect foarte important este acela că o clasă este o comunitate și toți copiii trebuie să fie încurajați de către părinți și de către profesori ca atunci când sunt martori la un comportament de bullying între colegi să ia atitudine și să-și apere colegul/colegii sau să anunțe un cadru didactic, ori pe proprii părinți. Asta pentru că, de multe ori, bullyingul are loc și din cauza dinamicii de grup și ESTE SUSȚINUT de către ceilalți copii, chiar dacă aceștia nu participă în mod activ, ci pasiv.

Mai mult, fiecare părinte este bine să-și încurajeze propriul copil cu ideea că clasa sa este o comunitate și fiecare copil participă în această comunitate cu ce are mai bun. Așadar, este bine ca fiecare copil să facă tot ce știe el mai bine pentru a crea relații bune cu colegii săi.

Pe de altă parte, copiii trebuie să știe că atunci când sunt victime ale bullyingului – mai exact atunci când sunt jigniți, batjocoriți sau loviți – este dreptul lor să spună STOP și să ceară ajutorul unui adult – profesor/părinte. Iar adultul, la rândul lui, trebuie să ia în serios plângerea copilului. Asta pentru că studiile arată că foarte mulți copii povestesc părinților sau profesorilor, însă, de multe ori, plângerile lor sunt minimalizate și nu sunt luate în serios.

Jocuri și activități pentru copii

Adulților le putem explica cu mai multe cuvinte ce este acela bullying și ce este de făcut, dar copiilor este bine să le vorbim mai mult pe limba lor. Și asta înseamnă prin jocuri. Mai ales că eu vorbesc aici despre copii de vârsta copilei mele, adică de până în 9-10 ani.

Un joc foarte simplu și drăguț pentru ca micuții să conștientizeze că nu e ok să-i facem pe ceilalți să sufere este cel cu ”inima rănită”. 

Ne folosim de o inimă decupată din hârtie colorată. Copilul poate să îndoaie și să motoloească hârtia, iar apoi are sarcina de a o îndrepta. Evident, hârtia din care este făcută inima nu va mai fi la fel niciodată. Ea va rămâne cu urme. La fel cum rămâne și inima copiilor care suferă atunci când cineva îi rănește, fie cu vorbele, fie cu faptele.  

Un joc de impact pentru ca copiii să învețe să ia atitudine și să pună limite este jocul de-a polițistul.

În acest caz, copilul este polițistul și are un carton cu semnul stop, iar un adult se folosește de o jucărie de pluș. Adultul merge cu jucăria de pluș către copil și încearcă să-l atingă (cu jucăria de pluș), iar copilul întinde mâna cu semnul STOP și spune – STOP, eu îmi apăr corpul și nu ai voie să mă atingi. 

E foarte important ca în timpul jocului copilul să facă gestul de întindere a mâinii și să spună STOP cu încredere. E un bun exercițiu pentru ca micuții să învețe să pună limite. 

Dincolo de aceste jocuri, putem discuta cu copiii despre situații ipotetice și să încercăm să găsim împreună soluții. În cazul orei în care eu am participat, Tedi era cel care punea întrebări, iar copiii erau invitați să răspundă cum credeau mai bine. 

Cred că este important să luăm măsuri împotriva fenomenului de bullying încă de când copiii noștri sunt mai mici. Să-i învățăm deopotrivă să pună limite, dar și să nu-i facă pe ceilalți să sufere. Să nu-i rușinăm pentru emoțiile lor, ci să încercăm să-i înțelegem și să le fim alături. 

Și, nu în ultimul rând, să fim un exemplu pentru ei. Să nu rămânem nepăsători și să trecem mai departe atunci când suntem martorii unor comportamente agresive în comunitatea în care trăim. Să fim chiar noi schimbarea pe care ne-o dorim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *