Când copiilor nu le e somn

Cred că deja se pot face filme de comedie pe tema culcatului copiilor. Fix atunci când speri că el va adormi și mai reușești și tu să petreci măcar juma de oră din timpul tău, atunci îl apucă întrebările, setea, pișu, caca, foamea. Apoi iar setea, iar întrebările existențiale și tot așa.

Unde mai pui că, de multe ori, cu toată dorința mea de a mai avea o amărâtă de oră din seară, după ce adoarme copila, am adormit înaintea ei. Atât de mult ne-am lungit, că am picat lată.

Știți ce? Oricât ne-ar scoate treaba asta din minți, e cumva firesc să se întâmple așa. Atunci au și ei parte de atenția noastră 100%. Atunci nu avem treabă, nu ne distrage nimic atenția, suntem doar ai lor. E ca și cum ar zice: Yey, mama e acum toată a mea, să profit la maximum! Și profită!

Vă ziceam zilele trecute că atunci când simt că nu mai știu cum s-o scot la cap cu câte o treabă, apelez la două întrebări care mereu au făcut minuni: ce simți și ce te-ar ajuta/de ce ai avea nevoie?

Am aplicat asta și cu somnul.

-Ce simți, Sophie, de ce, pui, nu dormi?
-Mami, nu-mi place somnul.
-Înțeleg. Da, nu e cea mai amuzantă parte din zi. Și eu mi-aș dori câteodată să fie ziua mai lungă. Dar ce te-ar ajuta totuși să dormi?
-Să mă iei puțin în brațe.

În 5 minute a adormit.

În altă seară, mi-a zis că vrea să mă stea puțin de vorbă cu mine. Am stat. Mi-a pus câteva întrebări la care am răspuns fără să-i atrag atenția că e târziu, am luat-o în brațe. În 15 minute a adormit.

Nu cred că ei, copiii noștri, își fac un scop din a trage de timp înainte de culcare, doar așa, ca să ne epuizeze pe noi. Nope, ei chiar au nevoie de timpul ăla în care suntem doar ai lor. Și fac tot ce le stă în putință să și-l ia. Cum știu ei mai bine. Doar de noi depinde să punem limite și să le fim alături, în același timp. E absolut firesc să avem nevoie de timp pentru noi și să ni-l luăm. Dar și ei, acum, ne vor doar pentru ei. Și e firesc să fie așa. Va veni în curând, mai curând decât ne-am aștepta, ziua (noaptea), când asta nu se va mai întâmpla.

Bine, Sophie a făcut pariu cu mine, pe un telefon nou, că ea va dormi cu mine până la 20 de ani. Eu am zis că asta sigur nu se va întâmpla. Ce să zic, nici nu știu dacă mi-ar părea așa de rău să pierd pariul ăsta :))

Foto- themilitarywifeandmom

3 comentarii la „Când copiilor nu le e somn

  • 17 februarie 2021 la 23:10
    Permalink

    Cât de adevărat!Băiețelul de 4 ani adoarme mult mai repede cu soțul,pt că îl simte mult mai relaxat,chiar dacă preferă să îl țin eu în brațe,să îi vorbesc:)
    Asta e singura lui dorință înainte de culcare și o spune clar și răspicat:mami,vreau să te iubesc 😊
    Relaxare,un pic mai multă răbdare și somnul vine de la sine😴

    Răspunde
  • 23 februarie 2021 la 19:11
    Permalink

    De cate ori nu am trecut prin aceasta sitautie..
    De fapt, in fiecare seara avem aceeasi discutie:
    – Mami, nu pot sa dorm
    -Inchide ochii si vei adormi
    Ii inchide si ii deschide imediat inapoi.
    -Am incercat, nu am putut! Acum ce sa fac?
    -Incearca mai mult..
    Iar ii inchide, pentru 10 secunde, dupa care ii deschide
    -Gata, ai vazut? Nu pot sa dorm..
    Nu spun nimic.. astept
    Dupa un minut:
    -Mami, poti sa ma iei in brate?
    O tin in brate, in maxim 2 minute adoarme.

    Cam aceasta este rutina de culcare a fetitei mele :))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *