Manelele și influencerii copiilor noștri

De când m-am trezit, îmi răsună în minte doar ”Gani, Gani, pe Minecraft cu golanii”. Dacă aveți copii măricei (în școala primară) și nu știți despre ce vorbesc, sunt două variante: ori ați reușit să vă țineți copiii departe de Youtube și jocuri video, gen Minecraft, Roblox șamd (și vă felicit!), ori nu știți la ce se uită ei și ce ascultă.

Dar, indiferent cum, fac un rezumat, ca să se înțeleagă despre ce vorbesc aici. Copiii pasionați de Minecraft (și nu numai) urmăresc pe Youtube niște… mai mult sau mai puțin puști, care se filmează în timp ce joacă acest joc. Sau alte jocuri. Dau tot felul de ponturi despre cum se pot face anumite lucruri în joc, cum se obțin resurse, cum se construiesc diverse. Acești vloggeri au milioane de vizualizări și urmăritori, iar publicul lor e format din copii de vârste destul de mici. În cazul nostru, Sophie i-a descoperit aproape de 8 ani, aflând despre ei de la colegii de școală.

În mare, dacă trecem peste What the fuck zis frecvent, limbajul nu este neapărat unul vulgar, iar video-urile nu-s neapărat agresive. Deși mie personal îmi apasă multe butoane, nu-s nici pe departe cele mai rele chestii la care se pot uita copiii noștri. Și zic asta în contextul în care știu povești reale despre ce conținut video ajung să urmărească copiii de vârste destul de mici.

În contextul în care cei mai mulți dintre colegii și prietenii copilei, chiar și verii ei, joacă aceste jocuri și urmăresc acești vloggeri, eu personal am ajuns la concluzia că, decât să îi interzic accesul, mai bine ne jucăm și/sau ne uităm și noi. În felul ăsta suntem incluși în lumea ei, știm ce se petrece acolo. Și mie asta mi se extrem de important. Căci dacă de la vârsta asta ne îndepărtăm de lumea copiilor noștri, mai târziu va fi infinit mai greu să ținem pasul cu ei. Să știm ce se petrece, să îi înțelegem, să le fim aproape.

Așa că, doamnelor și domnilor, bărbatul joacă Minecraft în rețea, iar eu sunt cea care îi urmărește pe minecraftiști și robloxiști. Le știu numele, le știu cuvintele, le știu frații, iubiții, le știu glumele, le știu reclamele și tot așa.

Ei, dar un lucru îmi calcă și îmi testează grav limitele. Aceste ”imnuri” ale vloggerilor de Minecraft. Mă iertați, dar eu personal le percep fix ca pe niște manele Minecraft. Deci da, Minecraft, în România, are și el manelele lui.

Deci, ca să revin de unde am început – ”Gani, Gani, Gani, pe Minecraft cu golanii/ Țin diamant în chest, Ca să moară toți dușmanii (…) Nu se stinge focul/ Că l-am pus pe Netherrack/ Eu am Minecraft Premium/ Tu încă te joci pe crack (…) Villagerii sunt top, îi pun să-mi culeagă wheat-ul/ Nu mai stau prin cave-uri frate, acum stau, număr profitu’” sunt câteva versuri dintr-un astfel de ”imn„.

Acum, lupta mea cu mine însămi n-a fost prea ușoară. Versurile îmi ating multe butoane. Primul impuls, când am auzit, a fost:

– Doamne, ce e prostia asta și de ce asculți așa ceva!?

Răspunsul a fost, evident – ”Ce, mie îmi place! Și eu ascult ce muzică îți place ție”

Mi-am înghițit cuvintele, am ieșit din cameră și m-am dus să respir adânc și să-mi dau două palme peste ceafă. M-am gândit la două lucruri foarte importante:

1. La ce ascultam eu în copilărie și în adolescență. Evident că nu manele Minecraft, că nu existau. Și eu ascultam la casete cu bandă pe care o derulam cu creionul, nu la telefon, tabletă sau laptop.

La 8-9 ani, nu aveam în casă (sau eu nu-mi amintesc) decât o casetă audio cu Phoenix. Știam toate piesele. În adolescență, în schimb, mărturisesc că ascultam Adrian Minune, Costi Ioniță și Vali Vijelie. La un loc cu Bon Jovi și Metallica. Cu Scoprions și Queen. Cu Beyonce și Shakira. Guns’n Roses și Nirvana. Ricki Martin și Christina Aguilera. Plus BUG Mafia. Ah, și să nu uit. Vivaldi. Mereu mi-a plăcut mult. Pentru mine, atunci, nu erau manele, pop, dance, rock – era muzică. Și atât. Era muzică în care câte o parte din mine se regăsea.

2. Atunci când spunem despre muzica, jocurile, pasiunile copiilor noștri că sunt o prostie, că-s niște porcării, de fapt, spunem despre ei. Pentru că dacă sunt porcării și lor le plac atât de mult, asta se traduce prin faptul că ei nu sunt suficient de buni pentru noi și pentru așteptările noastre de la ei. Se traduce prin faptul că nu îi înțelegem. Și, încet-încet- prin distanțare și făcut lucruri pe ascuns.

Ce e de făcut? Răspuns universal valabil nu există. Fiecare ne știm limitele sau ar fi bine să ni le știm. Și, atât timp cât punem aceste limite cu grijă, empatie și blândețe, e treaba noastră ce facem și nimeni nu are dreptul să-și dea cu părerea despre asta.

Ce fac eu? Dansez rock pe manele Minecraft. Și facem cu rândul, ascultăm și ce îi place ei, și ce îmi place mie și ce îi place bărbatului. Ofer alternative, limitez timpul la ecrane la maximum 2 ore și mă bucur că suntem sănătoși și împreună. Cam atât.


Disclaimer – Clasificarea asta de manea pentru melodiile acestor vloggeri imi apartine. Nu e neaparat o realitate, poate fi la fel de bine si hip-hop sau altceva. Eu manea numesc, de exemplu, si Despacito. Nu sunt expert in stiluri muzicale si postarea mea nu e despre asta.

One thought on “Manelele și influencerii copiilor noștri

  • 29 august 2021 la 23:37
    Permalink

    Bun articol, educativ si bine scris, chiar cu deschidere si onestitate!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *