Motive de recunoștință în 2020

Anul ăsta a fost unul foarte greu, încă îmi simt în suflet și pe umeri povara lui. E ca și cum toți ceilalți ani de până acum s-au strâns într-o valiză cu de toate, valiză care anul ăsta s-a răsturnat în mijlocului drumului, lăsându-mă cu toate bulendrele împrăștiate și aruncate la vedere. Dar am și multe motive de recunoștință. Au fost clipe multe în care totul părea negru și fără ieșire, dar ieșirea a fost nesperat de minunată. Și, fără să exagerez deloc, deși a început nespus de dificil, 2020 a fost pentru mine unul dintre cei mai buni ani.

Așadar, motivele mele de recunoștință pentru anul ăsta sunt multe:

În primul rând sunt recunoscătoare că suntem sănătoși. Și asta mi se pare tot mai important pe zi ce trece.

Sunt recunoscătoare că, deși la începutul anului am fost la un pas de a-mi pierde unul dintre părinți, îi am încă pe amândoi.

Sunt recunoscătoare pentru că am reușit să ies dintr-un episod sumbru de depresie și fiecare zi e tot mai bună. Deși mai sunt încă zile în care mă împiedic în neputință și insuficiență, știu că soluția e mereu la mine, trebuie doar să mă uit mai adânc înăuntrul meu de fiecare dată.

Sunt recunoscătoare că mi-am vindecat multe răni despre care nici nu credeam că-s atât de adânci și dureroase.

Sunt recunoscătoare pentru că, deși mi-a fost teamă, am luat decizia să pun familia și timpul cu copilul, pe primul loc.

Sunt recunoscătoare pentru că, odată cu vindecarea mea, am reușit să fiu o mamă mult mai bună. Am reușit ca, după ce m-am acceptat pe mine, să accept tot mai mult faptul că fetița căreia i-am dat viață e un om complet, are propriul fel de a fi, propriul drum, propriile dorințe. Eu nu-s aici decât s-o susțin să înflorească și să prindă aripi.

Sunt recunoscătoare pentru că, odată ce m-am acceptat pe mine exact așa cum sunt și am început să învăț să mă iubesc, am devenit o femeie care iubește necondiționat un bărbat. Nu credeam că este posibil.

Sunt recunoscătoare pentru că am conștientizat că nu poți să schimbi pe cineva, oricât de bune crezi că ar fi intențiile tale. E doar un cerc vicios plin de suferință. Întotdeauna schimbarea vine din noi. E o limită fină între a accepta ce nu poți schimba și a schimba ce nu poți accepta, dar acum îmi este clar că aceasta este cheia.

Sunt recunoscătoare pentru că am conștientizat că toată viața mea e în mâinile mele și, prin orice traume aș fi trecut, oricât ar fi de urâte, ele nu mă definesc.

Mă bucur pe zi ce trece tot mai mult că am învățat să închid gura criticului din capul meu, care mă învinovățea întruna și că am înlocuit asta cu acceptare și recunoștință.

Iubesc faptul că am reușit să-mi acord timp, aproape în fiecare zi, în care să mă întreb și să mă ascult. Sau pur și simplu să-mi opresc mintea din goana în care a fost toată viața. Nici asta nu credeam că este posibil.

Sunt recunoscătoare pentru că am învățat că zilele nu trebuie să înceapă greu, diminețile nu trebuie să fie un calvar. Ele pot fi cu zâmbete, cu recunoștință, cu dans și cântec. La propriu. Și, chiar dacă pare încă pentru multă lume de neimaginat, e totul doar o alegere. Avem o singură viață, nu suntem nemuritori. Noi decidem ce facem cu ea. În fiecare clipă. Cred că un pic de muzică bună (bună pentru noi și atât) ne poate scoate din cele mai ciudate situații și ne poate ajuta să vedem viața într-o nouă perspectivă. Noi alegem coloana sonoră pe care rulează viața noastră.

2 comentarii la „Motive de recunoștință în 2020

  • 1 ianuarie 2021 la 18:57
    Permalink

    Felicitari pt tot ce ai realizat in 2020! Mi se pare minunat!
    Cred ca ar trebui cu totii sa fim mai introspectivi cand ne gandim la anul ce a trecut si sa vedem si lucrurile bune!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *