”Țara asta este exact ca oamenii din ea, nici mai bună, nici mai rea”
Mărturisesc sincer că în ultima vreme intrasem într-un soi de amorțeală, sau mai degrabă într-un soi de resemnare provenită din gândul că țara asta n-are nicio șansă. Mă tot gândeam că am greșit născându-mi copilul aici, pentru că m-am tot lovit de nedreptăți, mizerii, ignoranță și mentalități învechite la tot pasul. Zilele astea, un prieten, care era nervos pe felul meu de-a gândi, printre altele, mi-a spus: ”Țara asta este exact ca oamenii din ea, nici mai bună, nici mai rea”. Și i-am dat dreptate. Da, am greșit. Țara asta suntem noi. Eu, copilul meu, soțul meu, mama, tata, mătușa, vecinul, omul lângă care stau în tramvai, tu care ți-ai făcut timp să citești asta, prietenul meu care m-a luat la rost. Țara asta suntem noi și e în responsabilitatea noastră.
Postarea asta nu este despre politică, despre preferințele fiecăruia. Nu este despre cei care au ieșit sau nu la vot, deși eu am scris clar aici de ce am ieșit la vot. (și chiar i-am înțeles pe o parte dintre cei care au votat într-un anume fel).
Nu, postarea asta este un mare MULȚUMESC! Ce am văzut vineri seara în stradă m-a făcut să plâng de emoție. Nu de nervi și indignare, cum s-a întâmplat în zilele trecute, ci de emoție.
Fac aici o paranteză. Știu că mulți dintre voi nu sunteți de acord cu cei care au ieșit în stradă cu copiii. Pe deoparte înțeleg, pe de alta nu. (Îi exclud din start pe cei extremiști care au zis că trebuie chemată Protecția Copilului, să acționeze împotriva părinților care și-au expus copiii la frig și pericole). Îi înțeleg și pe cei care nu-s de acord cu ieșitul în stradă alături de copii. Am deja la activ multe proteste, da, sunt și momente în care lucrurile pot degenera. Pot înțelege teama asta. Dar, până la un anumit punct, dacă te ții departe de orice ți se pare suspect, e chiar ok.
Dincolo de teama asta, unii dintre noi pur și simplu nu au cu cine-și lăsa copiii. Și, da, consider că și copiii vor învăța ceva din protestele astea. Spiritul dreptății, ideea de a lua atitudine în fața abuzului și nedreptății de la noi le învață copiii noștri, nu de la școală. Aseară, Sophie, care are un pic peste trei ani, după ce a tot auzit ”hoții” și i-am explicat de ce au ieșit atâția oameni în stradă, mi-a spus: ”Mami, eu mă tlansfolm în Elsa, îi îngheț pe oamenii lăi. Iau legile lele (legile rele), le pun întl-o pungă, să nu mai ajungă la nimeni”. Credeți-mă, copiii noștri înțeleg mai mult decât credem noi și sunt mai buni și mai drepți decât noi ne putem măcar imagina. Închei paranteza.
Revenind, spuneam că am plâns de emoție. De ce? Pentru că am văzut 150.000 de oameni frumoși numai în București. Oameni creativi, inteligenți, cu mesaje pe cât de amuzante pe atât de profunde și amare. Copii ținuți în brațe cu dragoste și grijă de părinții care eu ieșit în stradă fix pentru viitorul lor. Zeci de mii de oameni au cântat ”Deșteaptă-te române”.
Oameni simpli, dar și companii care au adus în stradă apă, ceai, cafea, haine. Grădinițe care s-au oferit să aibă grijă de copiii celor care vor să iasă în stradă. Șefi care le-au oferit angajaților libertatea de a merge la protest. Moteluri și hoteluri care au oferit cazare gratuită. Da, știu, unii dintre voi vor spune că s-au folosit de momentele astea ca să-și facă reclamă. Dar știți ce, foarte bine! Trebuia să facă asta mult mai mulți.
Atât de mulți oameni uniți, atât de multă emoție la un loc vă mărturisesc sincer că nu am mai simțit. Oamenii au cântat la tobe, la vioară, la chitară, la fluiere, la vuvuzele, au sărit, au strigat. Sunt convinsă ca, dacă ați fost și voi, ați simțit emoția de care vorbesc eu aici. Oamenii au venit cu pungi, și au strâns gunoiul de pe jos din piață, să nu lase mizerie în urma lor la protest. Pentru că s-a vrut un protest curat și frumos și exact asta a fost. O altfel de revoluție. Pașnică, inteligentă, creativă, muzicală, emoționantă. Oameni buni, vă mulțumesc! Nu mai credeam că suntem atât de mulți. Acum cred însă că suntem și mai mulți, there is hope. Ne vedem în stradă!
Foto: Vlad Chirea, arhivă personală.