Când mi-am dat seama că și eu (trebuie să) contez

Florina  mi-a ridicat la fileu această postare :). O plănuiam de ceva vreme, dar am tot amânat-o, tot cam așa cum amân în general lucrurile pe care le fac pentru mine și doar pentru mine.

Povestea mea e și ea asemănătoare cu a multor mame care s-au lăsat pe ele însele pe locul 2, 3, 10, pentru că mereu au fost pe primul loc copilul, casa, poate soțul, poate jobul, poate toate astea la un loc, plus multe altele.

Eu am avut o perioadă destul de lungă în care m-am neglijat. Mi-am neglijat și sănătatea, am mâncat și am dormit haotic, am băut mult prea multă cafea și am tras prea mult de organismul meu. Asta până într-o zi în care am picat. La prorpiu. În tramvai. Am căzut din picioare. Și căderea a venit după ce corpul meu trăsese destule semnale de alarmă pe care eu le-am ignorat.

Ăla a fost momentul în care am zis STOP și am început să fac din sănătatea mea o prioritate. Fericirea copilului meu este și ea condiționată de sănătatea și fericirea mea. Sunt legate, nu se poate una fără cealaltă. Ok, poate fericire e un cuvânt prea mare. Dar sănătatea, echilibrul, liniștea, mulțumirea nu sunt.

Și tot ăla a fost momentul în care am început să-mi fac toate analizele, toate investigațiile pe care le amânasem, plus altele care mi-au fost recomandate. Așa am constatat că dacă mai continuam mult așa putea să devină grav. Din cabinetul unuia dintre medicii la care am fost am plecat plângând după ce mi-a zis că ar fi bine să mă gândesc că fetița mea are nevoie de mamă. V-am mai povestit asta.

Am tras linie și am luat măsuri. Pe lângă tratamentul care mi-a fost recomandat am luat și eu măsuri:

• am început să dorm. Mai de mult de 3-4-5 ore, cum făceam până atunci. Chiar și câte 9 ore. Cu orice preț. Cu prețul de a scrie rar pe blog, cu prețul de a nu mai găti la fel de des, de a lăsa casa vraiște, de a lăsa mormanul de rufe să dea pe lângă coș.
• am început să beau apă. Nu când îmi simțeam gura uscată și sete cruntă. Nu, să beau apă cu program. măcar 1 litru și jumătate pe zi.
• să nu mai amân mersul la baie. Sună a stupizenie, nu? Ei bine, sunt sigură că-s multe mame care au făcut asta măcar de câteva ori. Mă îndoiesc că-s eu singura.
• să mă gândesc  înainte să mănânc și să mă opresc la timp. Să nu mai mănânc compulsiv și să-mi fac timp să mănânc atunci când mi-este foame, nu peste 3 ore.
• Să respir. Am scris pe larg despre asta aici – Respirați, vă rog!

Pentru unele persoane par chestii stupide ori banale. Pentru mine nu erau și chiar am făcut eforturi pentru a face toate astea.

Am început să am chiar și mai multă grijă de mine 

Din cauza haosului din viața mea, pielea mea era praf. Groaznic de uscată și deja aveam un ten cu mari probleme. Așa că am început să mă ocup și de asta. Am revenit la ritualul meu de îngrijire despre care am scris aici – Ritualul meu de frumusețe, după ce am devenit mamă. Musai făcut acasă. Mi-am cumpărat niște creme, niște fiole și niște măști foarte bune (nu din cale afară de scumpe, marcă românească), care mi-au salvat tenul într-un timp relativ scurt  (îmi pare rău că nu mi-am făcut o poză înainte ca să vă pot arăta prin comparație).

Mi-am făcut timp să mai merg și la coafor, și la o manichiură. Nu foarte des, dar am mers. Am căutat soluții pentru părul meu rebel. Mi-am reorganizat garderoba. Am scos din ea lucrurile care nu mi se mai potriveau sau care îmi provocau frustrări. Am început să le port și pe cele care mi se păreau mai pretențioase.

Cu ce timp să faci toate astea?

Asta a fost întrebarea pe care mi-am pus-o mereu. Cu ce timp să fac toate astea? Ei bine, am găsit acest timp în momentul în care am căzut din picioare. În momentul în care am conștientizat că nimic nu e mai important decât să fiu capabilă să-mi cresc copilul. Că nu ajută pe nimeni dacă-mi bat joc de viața mea. Fie și cu cel mai bun motiv.

Primul pas a fost să renunț la unul dintre cele două joburi pe care le aveam. Și al doilea pas a fost să schimb și celălalt job. Iar apoi să-mi restabilesc prioritățile. E mai important să mănânc, să beau apă și să merg la baie decât să răspund fix atunci la un mail sau să bag fix în clipa aia o mașină de rufe sau una de vase (da, mi-am luat și mașină de spălat vase între timp. În rate fără dobândă, n-am câștigat la loto). Sunt lucruri esențiale pe care trebuie să le facem pentru noi.

Un copil a cărui mamă este bine are infinit mai multe șanse să fie și el bine. Despre asta am scris mai multe aici- Ce-i de făcut când nu te mai înțelegi cu copilul. Nu vreau ca fetița mea să vadă o continuă neglijență a mea față de mine, un continuu sacrificiu, pentru că eu sunt un exemplu pentru ea. Și nu vreau ca ea să ajungă așa. Nicio mamă nu cred că își dorește asta. Eu vreau mai mult și mai bine pentru ea. Iar asta începe de la mine, de acum.

Ce-mi propun în continuare

• Îmi propun să-mi găsesc un echilibru în noul meu program, astfel încât să mă pot ocupa constant și de mine.
• Îmi propun să fac măcar 15 minute, măcar de 3 ori pe săptămână, mișcare susținută. Inima mea mi-ar mulțumi.
• Și îmi propun să beau 2 litri de apă. Zilnic!
• Și să renunț la (sau măcar să reduc semnificativ cantitatea de) dulciuri
• Și, nu în ultimul rând, să-mi reiau obiceiul de a scrie mai des pe blog. E pasiunea mea, e mulțumirea mea, e terapia mea.

Mulțumesc, Florina, pentru provocare. Mi-a făcut bine să scriu postarea asta 🙂

Pentru cei dintre voi care nu știu, Florina are un blog de viață sănătoasă. Și aici –Femeie, tu cum ai grijă de tine? Spune-ne povestea ta! – are și un concurs drăguț. Eu una abia aștept întâlnirea între fete, de mult îmi doresc una.

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu. Dacă vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! 🙂